Anul 2021 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, ca „An omagial al pastoraţiei românilor din afara României” şi „An comemorativ al celor adormiţi în Domnul”, ocazie pentru a se pune în valoare atât rolul Diasporei românești cât și importanța liturgică şi culturală a locurilor de veșnică odihnă. Continuăm seria de articole dedicate cimitirelor din Germania (militare și civile), în care au fost înmormântați soldați români, oprindu-ne la cimitirul militar din orașul bavarez Neumarkt in der Oberpfalz. De data aceasta este vorba despre victime ale ambelor războaie care au zguduit lumea în secolul trecut.

Despre prizonieri

În Neumarkt nu au existat lagăre de prizonieri, în timpul Primului Război Mondial. În schimb, în cea de-a doua mare conflagrație mondială, fabrica de materiale explozibile din acest oraș, unde se produceau grenade și mine pentru front, a folosit și mână de lucru din rândul prizonierilor de război și al celor condamnați la muncă silnică. Aceștia erau internați într-un lagăr înființat în 1942 la baza dealului Fuchsberg, proiectat ca loc de tranziție pentru prizonieri. Aici au fost închiși în special soldați ruși capturați pe fronturile germano-sovietice. Pe lângă aceștia, în detenție se aflau și numeroși civili, condamnați la muncă silnică („Zwangsarbeiter”) din țările est-europene – bărbați, femei și copii. Până la sfârșitul războiului au murit 1192 de prizonieri, în special din cauza foamei care a dus la răspândirea rapidă a unei epidemii. Ulterior, până la lichidarea lagărului, în august 1949, au mai murit alți 216. Cei menționați au fost înmormântați în cimitirul orășenesc „St. Jobst”, precum și pe un teren din Pelchenhofer Strasse.

Despre cimitirul victimelor războiului

În anii ’50, autoritățile locale au autorizat înființarea actualului cimitir din Föhrenweg, unde au fost relocate rămășilele trupești a 96 prizonieri străini, morți în Primul Război Mondial, precum și 221 de civili ruși, condamnați în timpul celui de-al Doilea Război la muncă silnică. În 1957 acestora li s-au adăugat 500 de soldați prizonieri de pe frontul germano-sovietic, înmormântați inițial în apropierea unui spital de campanie (Reservelazarett II, Mühlstr. 17), ale căror nume au rămas necunoscute. Curând, urmare a unei decizii luate în cooperare cu guvernul landului Bavaria, tot aici au mai fost relocate trupurile altor victime de război, provenind din peste 300 de cimitire comunale. După naționalitate, aceștia proveneau în special din Rusia, Polonia, Iugoslavia și România, dar și din alte țări. Acțiunea s-a încheiat la 19 octombrie 1966, zi în care complexul a reintrat în administrarea autorităților locale.

La intrarea în cimitirul care, datorită vegetației bogate, e cunoscut ca „Waldfriedhof” (cimitir-pădure) sunt două panouri indicatoare, unul conținând o hartă a localităților de unde au fost relocate mormintele, iar cel de-al doilea amintind de diferitele lagăre de muncă din apropiere, care au funcționat în timpul războiului. Pe aleea centrală au fost montate plăci din bronz cu numele, țara de proveniență, precum și datele nașterii și morții a 5045 victime ale războaielor, 3373 fiind din fosta Uniune Sovietică, motiv pentru care necropola este cunoscută de localnici și ca „a rușilor” („Russenfriedhof”). O altă serie de plăci din bronz este aranjată circular în jurul unui mic lac artificial, unde au fost plantați nuferi. La capătul aleii s-a construit un monument din trei stâlpi de granit, la baza cărora este scris: „Durerea și jertfa celor morți ard ca amintiri în inimile noastre”. Cei morți sunt îngropați în morminte fără semne distinctive, acoperite cu mici arbuști,  dispuse pe întregul spațiu al cimitirului. În imediata vecinătate, credincioșii ruși au ridicat de curând o mare cruce din lemn, în stil ortodox rusesc.

Despre prizonierii români înmormântați aici

Lista prizonierilor de război, provenind din România, conține 18 persoane. Ea a fost furnizată de Asociația Germană pentru Îngrijirea Mormintelor de Război (Volksbund Deutsche Kriegsgräberfürsorge e.V) - Filiala Bavaria. Din consultarea acesteia reiese că 8 au murit în timpul (sau imediat după încheierea) Primului Război Mondial, toți fiind soldați. Decesul a 5 dintre ei a survenit în lagărul de prizonieri din Regensburg. Ceilalți 10 au murit în timpul (sau după încheierea) celui de-al Doilea Război Mondial. Patru dintre aceștia, a căror identitate – potrivit numelui – nu pare a fi românească, au murit în lagărul de prizonieri din Neumarkt, iar alții în diferite localități din Bavaria. Șapte au fost, probabil, civili. Este necunoscut numele uneia dintre persoanele înregistrate ca români. Cu siguranță se poate spune că, de-a lungul timpului, informaţiile despre soldaţi și prizonieri au avut de suferit  în urma transcrierii, astfel încât unele nume sunt corupte, iar altele se referă la persoane ce nu sunt de etnie română, sau care provin de pe teritorii care azi nu mai aparțin ţării noastre (Bucovina de Nord). Această situație nu este însă singulară, întâlnindu-se adesea și în alte cimitire militare. După cum am amintit deja, în cimitir nu mai sunt vizibile mormintele individuale (deși indicațiile din listă ar putea ajuta la localizare). Numele celor mai mulţi dintre români se păstrează pe o placă comemorativă aflată în sectorul IV al cimitirului (toți cei din Primul Război, precum și 4 din cel de-al Doilea Război Mondial). 

În 2018, Anul Centenar al Marii Uniri, un grup de credincioşi români din Parohia „Sf. Treime” din Amberg au participat împreună cu preotul paroh Ioan Popoiu la slujba parastasului pentru cei 18 de prizonieri români îngropaţi în acest cimitir. Noul preot paroh, Pr. Cristian Flavius Stai, împreună cu credincioși din Parohia românească „Sf. Marina” din Neumarkt, înființată între timp, au săvârșit din nou slujba Parastasului în anul 2021, de praznicul Înălțării Domnului, când Biserica face și pomenirea generală a eroilor neamului.

Lista morților de război din România, aflați în cimitirul-Kriegsgräberstätte Neumarkt (OPF)