De părinți depinde foarte mult dacă copilul va crește nervos sau neliniștit, dacă moștenirea negativă se va accentua sau nu. Psihologii ne sfătuiesc să respectăm câteva reguli de educare a acestora.

De pildă, să nu comparăm copilul cu alți copii și să nu-i accentuăm insuccesele. Dimpotrivă, trebuie remarcate succesele, lăudate virtuțile și trebuie să credem în el atât de puternic, încât să fie pătruns de această credință.

Să nu grăbim sau să împingem de la spate copilul. Să-i oferim posibilitatea de a se obișnui treptat cu noua situație și de a acționa într-un tempo obișnuit.

Să nu obligăm copilul să fie „curajos”. Darurile și observațiile, în acest caz, sunt inutile. Neliniștile copilului sunt iraționale prin natura lor, fiindcă el trăiește într-o lume a senzațiilor și a închipuirilor, iar nu a sensului sănătos. De aceea, a-l convinge că „nu e nimic grav” este inutil. Frica este alungată de tandrețea și apropierea mamei și a tatălui.

Să nu țipăm la copii sau la alte persoane în prezența lor. Copilul trebuie să simtă că este bine primit și prețuit. Aprobarea nu trebuie făcută doar ca recompensă pentru succes, ci din dragoste. Să creăm situații în care copilul și-ar putea demonstra talentul și vrednicia, ca să merite respectul colegilor, și, mai ales să îi oferim copilului libertatea de inițiativă, de a lua singur hotărâri și de a rezolva problemele, însă trebuie ținut cont că este periculos ca el să fie lăsat singur în fața greutăților, pentru care nu este încă pregătit. 

Copilul neliniștit nu trebuie împins spre jocuri ce au la bază concurența și întrecerea. Jocurile pentru el trebuie să fie bune, cognitive și de dezvoltare, fără notarea unor rezultate sau comparații cu alți copii. Fiecare participant la aceste jocuri trebuie să primească premiul său.

(Konstantin V. Zorin, Genele și cele șapte păcate capitale, traducere de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, pp. 142-143)