În acea Zi a Judecății, Dumnezeu ne va judeca cu amănunțime nu numai pentru cele pe care le-am păcătuit noi înșine, ci și pentru judecățile pe care le-am făcut față de alții. Și adeseori, dacă un păcat este ușor de felul lui, îl face mai greu și de neiertat tocmai faptul că acela care l-a comis îl judecă pe altul.

Sunt neclare cele spuse? Să încerc să le fac mai pe înțeles. Să zicem că cineva a păcătuit. Iar apoi îl osândește foarte pe un altul, care a păcătuit în același fel. În Ziua Judecății nu-și va atrage pedeapsa pe măsura păcatului săvârșit, ci dublă va fi aceasta sau triplă. Căci Dumnezeu îl va pedepsi nu numai că a păcătuit el, ci și pentru că a osândit greu pe cel care a păcătuit la fel ca dânsul. Iar că acest lucru este adevărat, vă arăt din fapte întâmplate în trecut, ba, mai mult, ceea ce v-am spus va rezulta mai limpede din cele ce urmează.

Fariseul, deși nu a păcătuit cu nimic, ba trăia chiar în dreptate și avea multe virtuți, fiindcă l-a osândit pe vameș că era răpitor și lacom și prea-nelegiuit, și l-a judecat așa de tare, a primit o osândă mai mare decât a aceluia. Iar dacă acela (fariseul), nepăcătuind defel, fiindcă a osândit cu un simplu cuvânt pe altul care a păcătuit și i-a dat în vileag toate fărădelegile, și-a atras atâta pedeapsă, noi, care păcătuim mult în fiecare zi, dacă vom judeca viețuirea altora, nefiind aceia vinovați la arătare cu ceva, nici făcând ceva în văzul nostru, ia gândește-te câtă osândire ne vom atrage? Cum nu vom pierde orice iertare? „Căci cu judecata cu care veți judeca, cu aceea veți fi judecați” (Matei 7, 2).

(Sfântul Ioan Gură de Aur, Cateheze maritale. Omilii la căsătorie, traducere din limba greacă veche de Preot Marcel Hancheș, Editura Oastea Domnului, Sibiu, 2004, p. 82)