Părintele Rafail Noica, fiul filosofolui de la Păltiniș – și ucenicul mai puțin celebrului în România, dar mult mai înaltului, Sofronie de la Essex – spunea la un moment dat că rugăciunea nu trebuie să o avem dinaintea lui Dumnezeu pentru lucrurile posibile, ci pentru lucrurile imposibile. Pentru aceasta a intrat Dumnezeu în lume, pentru a împlini lucrurile imposibile ale lumii.

Iată, de pildă, icoana este o astfel de poartă de întrupare a lui Hristos în mijlocul nostru, de întrupare a Sfinților în mijlocul nostru. Icoana face posibilă imposibila, la prima vedere,  Împărăție a Cerurilor.

(Preotul Constantin Necula, Alexandru Rusu, Farmacia de cuvinte, Editura Agnos, Sibiu, 2014, p. 160)