Cum ar putea familia să ajute sufletul unui om care s-a sinucis ?
Cum ar putea familia să ajute sufletul unui om care s-a sinucis ?
Da , era bolnava psihic , avea vedenii si pierderi de memorie , eu am pomenit mereu la sf liturghie in zile de sarbatoare si duminica , dar vruiam sa stiu daca e bine si ce mai putem facem inafara de asta , Multumesc mult!
Mulți părinți îndeamnă să facem un pomelnic in care sa trecem o rudă apropiată celui ce s-a sinucis si apoi sa facem mențiunea "cu tot neamul lui cel adormit". Si astfel il pomenim si pe cel ce s-a sinucis. Iar mai departe, Dumnezeu stie ce are de făcut.
Era bolnava, avea vedenii si halucinatii... mai ales in ultima perioada....Am trecut numele ei pe pomelnic.
Faptul ca Dumnezeu e iertare, cu siguranta celui ce se roaga din tot sufletul , nu lasa Dumnezeu neascultata rugaciunea .RugatI-va si nu va fi degeaba inaintea celui de Sus
Acel ”...si Mă milostivesc pana la al miilea neam către cei ce Mă iubesc și pazesc poruncile Mele” (Ies. 20, 6). Este foarte important și în cazurile de sinucidere. Membrii familiei celui sinucis să împlinească Poruncile și să se sfințească. Astfel mântuirea lor v-a atrage mila lui Dumnezeu și asupra rudelor lor, după promisiunea Sa încă din Vechiul Testament. De altfel și în Sfântul Munte este o tradiție referitoare la aceasta, că pt un suflet mântuit, Dumnezeu îi poate răsplăti celui care s-a ostenit întru mântuire, milostivindu-se și de rudele acestuia din mai multe generații. La Judecata Finală, știm că judecata nu mai este particulară ci tot neamul laolaltă va fi judecat. Și sfințenia unora va atrage mila lui Dumnezeu și asupra celor nevrednici. Ferice de neamul care va aveam atunci mulțime de sfinți care să șadă înaintea lui Dumnezeu cu îndrăzneală, căci ostenelile acestora vor înclina mila lui Dumnezeu și asupra celor nevrednici din neamul lor...Așadar să ne sfințim !!!
Și încă ceva ... Cu plecările astea în stăinătate...Să nu renunțăm la a fi Român și Otodox, că Neamul Nostru Românesc are în Ceruri mulțime de Sfinți, să nu ne pară rău apoi, că pt niște beneficii materiale efemere, nu ne vom mai putea împărtăși cu ei la Judecata Universală.
Si cum ramane cu cei care spun ca dupa 7 ani poate fi dezgropat de unde este si pus in mormantul familiei si incep sa-l pomeneasca la parastase sau liturghie ? Sunt zone ale tarii unde se practica acest lucru chiar cu acorduil preotilor. Cum este corect ?
Doamne ajută!
Nu există în rânduielile bisericești o prevedere cu privire la acesta! Astfel de acțiuni, fie ele și făcute cu acordul preoților, sunt necanonice! Trecerea timpului nu schimbă cu nimic starea de fapt iar credincioșii și preoții care procedează în felul acesta sunt într-o gravă eroare. Nu trebuie să se facă așa ceva! Nu este corect!
Cu gânduri bune, pr. Andrei
Duhovnicul meu anterior ne-a invatat, dupa multe staruinte, sa cerem "Doamne, pentru cei carora poate nu li se pot ierta toate, iarta-le ce se poate ierta".
Parintele Savatie Bastovoi scrie in cartea "A iubi inseamna a ierta" cum se rugau sfintii parinti de la sfanta manastire Optina: "Cu judecatile care stii, Doamne, miluieste zidirea Ta". Iar cateva pagini mai incolo scrie: "Doamne, precum voiesti Tu, in iubirea Ta de oameni, judeca".
doamne ajuta
Poți adresa oricând o întrebare în cadrul rubricii „Întreabă preotul” transmise LIVE pe doxologia.ro și pe conturile noastre de Facebook și YouTube.De aceea, te îndemnăm să te abonezi la canalul de YouTube și să ne urmărești pe Facebook, pentru a primi în timp util notificările și a afla când intrăm în direct cu unul dintre preoții care vor răspunde la întrebări.
Nu uita, însă, că unele întrebări își găsesc cel mai bun răspuns la părintele duhovnic sau la preotul din parohia ta!
Pentru că timpul transmisiunilor în direct este limitat, ne rezervăm dreptul de a selecta, modera și edita întrebările și comentariile adresate.
O parte dintre răspunsuri se vor regăsi în format text și/ sau video în cadrul acestei secțiuni.
Îți mulțumim pentru înțelegere!
O mamă nu-și acceptă viitoarea noră și amenință cu sinuciderea. Cum îi putem îmblânzi sufletul?
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro
Andrei,
Dragostea ne îndeamnă să-i ajutăm pe cei în suferinţă, este un sentiment firesc mai ales pentru cei ce ne sunt apropiati, rude sau prieteni. În ceea ce priveşte sinuciderea ne aflăm într-o situaţie grea, de imposibilitate, în care s-a pus singur cel ce şi-a luat viaţa. Pe de o parte dragostea ne îndeamnă să-l ajutăm pe cel apropiat, iar pe de altă parte suntem legaţi, suntem neputincioşi, nu putem să-l pomenim la rugăciunea Bisericii, pentru că el s-a despărţit de Dumnezeu şi de Biserică, luându-şi singur viaţa.
Dreptul la viaţă şi la moarte este doar al lui Dumnezeu, El dă viaţa, El o ridică. Puţina slujba ce se face, dacă se face la un sinucigaş, se face pentru mângâierea familiei, nu pentru cel în cauză, căci acesta nu este vrednic de vreo slujbă.
Trebuie însă să facem deosebire între cel ce are discernământ şi face totul conştient, şi cel ce este bolnav psihic, care nu mai are stăpânire pe mintea lui. Pentru cei bolnavi psihic ne putem ruga chiar şi la biserică, însă pentru ceilalţi ne putem ruga doar la rugăciunile personale, cerând mila lui Dumnezeu pentru cel ce nu este vrednic de milă, în acelaşi timp cerând iertare şi pentru noi că îndrăznim să facem acest lucru.
Domnul să vă aducă mângâiere!
Pr. Petroniu