La cititrea Sfintei Evanghelii se spune „..drepți să ascultăm..”. Citisem la un părinte (nu mai rețin care) că acesta este un moment în care nu se stă în genunchi. Cum este?

Depinde de multi factori, parerea mea. Deoarece Duminica este zi de Inviere ori stim cu totii (sau ar trebui sa stim) ca la Inviere nu se sta in genunchi decat la Prefacere. In ceea ce priveste statul in genunchi la citirea Sfintei Evanghelii e discutabila situatia deoarece in momentul provocarii, preotul spune: "intelepciune DREPTI sa ascultam Sfanta Evanghelie, Pace tuturor!" Adica sa stam drepti, sa fim drepti (cu noi insine) si sa primim Cuvantul lui Dumnezeu intru dreptate sau mai bine spus intru indreptare! Insa depinde de traditiile locale facute de alti preoti sau credinciosi dupa bunul plac sau alte considerente! Doamne ajuta!

Teoretic in genunchi se poate sta de luni pana sambata dupa cum ne prezinta Sfintii Parinti. Ei mai amintesc si de anumite perioade, cum ar fi de la Craciun pana la Boboteaza precum si in toate Dumninicile de peste an, in care nu se sta in genunchi in Biserica si nici in chilii, conform Sinodului I Ecumenic canonul 20 si Sinodul Trulan canonul 90.

Parinte, nu cumva ingenuncherea in ziua de duminica e un gest pietist? Nu cumva Sfintii Parinti de la Sinodul I au avut dreptate? Adaug un citat:
Sinodul Intai Ecumenic (325), prin canonul 20, porunceste credinciosilor sa nu stea in genunchi duminica si in zilele cuprinse intre Pasti si Rusalii. "Deoarece sunt unii care isi pleaca genunchii (ingenuncheaza) duminica si in zilele Cincizeciniii, pentru ca toate sa se pazeasca in acelasi fel in fiecare parohie, Sfantului Sinod i s-a parut ca rugaciunile sa fie aduse lui Dumnezeu stand ei in picioare."

Sfantul Vasile cel Mare (370-379), la randul sau, prin canonul 91, intareste aceeasi porunca: "Duminica ne facem rugaciunile stand drepti, iar aceasta o facem nu numai ca unii care, inviind impreuna cu Hristos si fiind datori a nazui spre cele de sus, in ziua invierii, ne aducem aminte, prin starea de rugaciune, de harul cel dat noua, ci fiindca se vede ca aceasta zi, cea dintai a saptamanii, este chipul veacului asteptat ce va sa vina. (...) Deci, este necesar ca rugaciunile sa se plineasca stand (adica, in picioare) in aceasta zi (duminica),dupa cum invata Biserica pe fiii sai, ca prin neincetata aducere-aminte de viata cea fara de sfarsit, sa nu ne lenevim in privinta merindelor pentru mutarea aceea. Apoi si Cincizecimea intreaga este semn de aducere aminte a Invierii ce se asteapta in veacul viitor."

Sinodul al Saselea Ecumenic (691), prin canonul 90, porunceste: "Am primit in mod canonic, de la de Dumnezeu purtatorii nostri Parinti, sa nu plecam genunchii in duminici, cinstind astfel invierea lui Hristos. Drept aceea, ca sa nu nesocotim chipul lamurit al tinerii acestei porunci, randuim limpede credinciosilor ca sambata, dupa intrarea cea de seara a preotilor in Altar, potrivit obiceiului care se tine in vigoare, nici unul sa nu plece genunchii, pana duminica seara urmatoare, cand, dupa intrarea in vremea luminandei, plecand indata genunchii, in chipul acesta sa aducem rugaciunile noastre Domnului. Caci socotim noaptea cea dupa sambata ca inaintemergatoare invierii Mantuitorului nostru, de atunci incepem in chip duhovnicesc cantarile, sfarsind sarbatoarea de la intuneric spre lumina, ca de aici inainte in cursul noptii si al zilei intregi sa sarbatorim noi invierea."