Parintele are dreptate,ce ne inpotmolim acuma cind suntem aproape la "mal"ce cistigi daca nu te poti stapini de la mai nimic,s-au ce poti cistiga,pai cistigi caci constinta ta este libera,si tu ai facut ce probabil altii nu pot face si se leaga de tot felul de legi ce se contrazic probabil.omul se mai hraneste si cu cuvintul lui Dumnezeu, cind ajunge la o treapta duhovniceasca mai inalta deci:de aceasta avem mare nevoie,caci pintecul si asa oricum este impotriva,si trbuie strunit ca un cal nărăvaş.

Anuarul Liturgic si Tipiconal pe anul 2016, tipărit cu binecuvântarea PF Daniel la Editura Institutului Biblic si de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, dacă îl veți cerceta, veți observa ca este specificat faptul ca se face dezlegare la icre conform Tipicului Mare în ziua de 23 Aprilie, la Sâmbăta lui Lazăr. Patriarhia Romana a ales sa editeze aceasta lucrare pentru a uniformiza ritualul liturgic in toata Patriarhia Romana si consider ca este cea mai buna sursa de informare in ceea ce privește rânduielie bisericești. Cele bune!

Prea-cucernice parinte!
Nu pot sa nu remarc "stangacia" cu care ati tratat aceasta problema!
Credeam ca aceasta rubrica, intitulata "Intreaba preotul!" este menita sa furnizeze raspunsuri temeinice celor aflati in nestiinta! Nicidecum pareri; asa cum sustineti sfintia voastra ca ati emis, fata de aceasta neclaritate!
Tinand cont ca in acest an, serbarea Sf. Gheorghe s-a suprapus cu Sambata lui Lazar, scrie si in randuiala tipiconala din Triod (editia 2014) ca se consuma icre!
Iertare !

Părintele Petru Pruteanu (profesor de liturgică, traducător şi editor al Tipicului Sfântului Sava) spunea intr-o conferință la Suceava, acum câțiva ani , că in secolul VI, Sfantul Sava in Tipicul sau mentionează această insemnare, a dezlegării la icre in sambata lui Lazăr.
Parintele Nicolae Tanase spunea, acum vreo 10 ani, la o conferinta la Suceava, ca sensul dezlegării la icre din Sâmbăta lui Lazăr este cam aşa: cum icrele prefigurează (înglobează) in ele peştele, aşa şi învierea lui Lazăr prefigurează Învierea lui Hristos, căci înviind pe Lazăr, Hristos se arată stăpân peste moarte şi dătător de viață, având puterea de a scoate firea omenească de sub puterea morții, temporar in cazul invierilor din morți, reanimărilor, cum e cazul şi cu Lazăr, ca o prefigurare a Învierii Sale, prima înviere definitivă, naştere întru Viața Veacului ce va să vină.
Aşadar prin gustarea icrelor este indemnat creştinul la a-şi ridica mintea la sensurile cele gândite de Sfinții Părinți care au aşezat această dezlegare (desigur este vorba de Sfântul Sava şi Tipicul său din secolul VI), la invierea lui Lazăr, la Învirea lui Hristos şi la învierea noastră duhovnicească, făcută tot de Hristos, prefigurare a învierii tuturor de la a doua venire a lui Hristos. Personal cred că e important, e o datorie să păstrăm o astfel de tradiție sfințită, mai veche de sec.6, păstrând şi accentuând mai ales sensurile ei duhovniceşti.

Parinte Andrei, fiti mai ferm in argumentari, fiti sigur pe ceea ce spuneti, ca doar sunteti si preot si director, Dati un raspuns clar: se mananca sau nu icre? Lumea asta vrea sa stie. Pana la urma ce s-a hotarat in sec. 6 nu ar fi mai potrivit pt noi cei de azi? Nu ar avea mai mare valoare decat o carte aparuta mult mai tarziu?