Soră Cecilia, trebuie multă rugăciune și voință. Nu este ușor să te dezici de un obicei format și practicat în ani de zile. El devine o a doua natură a omului, modificând chiar comportamentul acestuia. De aceea, atunci când simțim că prin propriile puteri nu reușim să ieșim biruitori, este bine să ne rugăm cu stăruință Domnului să ne dea putere și perseverență.

Nu aș putea spune că este o formulă unică, o rețetă miraculoasă. Depinde de la om la om. Însă, atunci când este voință nezdruncinată și motivație puternică se poate orice. Este o zicere frumoasă: dai voință iei putere!

Soțul dumneavoastră este bine să spună duhovnicului această neputință și să primească de la el ajutorul. Ori să mergeți împreună la duhovnic, să vă binecuvinteze ca în această luptă să porniți întrarmați cu armele bunei voințe și a deplinei hotărâri de a învinge păcatul. Vă las link-ul unui articol în care am abordat tema fumatului:

http://www.doxologia.ro/puncte-de-vedere/sfantul-care-invins-patima-fumatului

 Cu bune doriri, pr. Mihail

Stimata Doamna/ Draga Cecilia,
Nu cred ca ai prea mult spor cu orice mijloace ai încerca - patima asta atrage explicații, motivații si .... iritare cu care este foarte greu sa te lupți singura!
Am fumat cam 40 de ani...
M-a rugat mama, sotia... m-au intrebat copiii de am ajuns sa le raspund ca fumez "de prost ce sint" si sa fumez in continuare....
Pana anul trecut!
Am inteles ca daca vreau sa indrept cele rele si spurcate din mine si sa nadajduiesc la mantuire.... cu fumatul nu merge!
Nu poti sa te gandesti la mantuire si "vazandu-te" (fantezie a imaginatie desigur) ajuns in Rai sa incepi sa faci "urat" ca nu gasesti tigari!!!!
Spun acum cui ma intreaba - "unde imi doresc sa ajung nu se fumeaza, nu gasesti tigari.... doar n-o sa-mi para rau ca ajung acolo!"
Este de facut cum spune Parintele - "să ne rugăm cu stăruință Domnului să ne dea putere și perseverență".
Adevarat ca este a doua natura a omului, cea cazuta!
Dar firea care ne este data de Dumnezeu - sufletul si dorinta de a-I face voia Sa si nu pe-a noastra - prin constiinta, poate sa hotarasca:
"ii spui ... „animalului” din tine - NU ITI DAU, ORICE AI FACE!"
Nu cred ca e nebunie, eu asa am putut si pot sa retin miscarile de cautare a tigarii si brichetei, asa imping preocuparea mentala in afara atentiei.
Am pregatit si o sustinere materiala - dar nu am avut nevoie: - o cutiuta cu o lumanare si o bricheta; mi-am spus, daca vreau sa aprind "ceva", sa aprind lumanarea si sa spun Tatal Nostru pana imi ard degetele - daca nu pot sa stapanesc patima asta! Nu am avut nevoie.
Nu am avut nici o clipa de sevraj, nici o clipa de manie care sa ma mute din hotarare - multumesc lui Dumnezeu ca m-a intarit!
Si acum simt ca imi este invaluit gatlejul ca de mana fierbinte si - reflex - imi vine in minte "linistirea" - acum sa fumez o tigara... dar imi revin imediat - NU ITI DAU, POTI SA CAZI DIN PICIOARE! Eu imi spun mie, nu vorbesc cu alta persoana ca nu am doua persoane in mine!
.... Am gasit articole medicale care sustin beneficiile fumatului (atentie la condus, rezistenta imunitara crescuta, pansament gastric... s.a.)
Nu am auzit insa ca vreo forma de inspirat fum este proprie crestinului, nicidecum nu poate o dependenta a trupului si mintii sa ajute la mantuire.
(Ca doar nu e nevoie sa scrie in Evanghelii - nu fumati!, .... sa nu lasam mintea sa cada ori sa ne poarte cu nesimtire...)
Am descoperit insa o deformare psihica foarte subtila si puternica:
Ca fumator, fara sa constientizez ajunsesem sa ordonez practic viata si sa deformez gandirea avand ca prioritae fumatul - nu doar aprovizionarea ci si frecventa si locatiile unde fumatul trebuia sa ma "duca"!
Si serviciul si casa si timpul liber... am "vazut" ca erau aliniate la pofta fumatului, adica erau "inchinate" patimei.
Asta este robia viciului, asta este putreziciunea din care m-a ajutat Dumnezeu sa incep lupta de curatire...
Cred ca nu il poti convinge- nici cu promisiuni, nici cu stimulente, nici cu acuzatii, nici cu avertizari, nici cu amenintari...
Duhul impatimirii da "idei" si raspunsuri si il "moaie" pe celalalt care cu dragoste si sinceritate ii cere sa renunte.
Pana nu te „trazneste” Dumnezeu cu lumina, cu frica, cu uitare, cu inspiratie, ceea ce vine de la om nu razbate lucrarea vicleana fara Dumnezeu.
Nu vreau sa te dezamagesc ci sa te intaresc si am cateva recomandari de facut, sper ca nu te deranjeaza:
1. In casa nu se fumeaza - pe balcon, in curte, afara in parc poate, dar nu in casa... si fara sa fie usa sau geam deschis sa intre duhoarea! (nu- i vorba ca unele tigari au parfum atragator si pentru nefumator dar nu conteaza - FARA FUM IN CASA!)
2. Niciodata nu trimiti copilul dupa tigari si nici dupa "foc" - nici la cumparat, nici sa le aduca (pachet sau bucata) din masina, din buzunar, de pe masa, din geanta, etc. Tigarile le pui in afara campului vizual al copilului si intr-un loc unde nu reuseste copilul sa ajunga usor.
3. Nu te culci [langa sotie] decat dupa cel putin doua ore trecute de la ultima tigara si desigur, dupa ce te speli pe dinti! Sotia are dreptul sa doarma in aer curat, sotul sa se culce pe balcon sau in masina ...daca fumatul este mai important; nu inseamna ca ii ceri sa renunte, nu-i asa?
4. Pentru fiecare leu dat de el pe tigari/bricheta/chibrit - sa asigure ca si sotia poate sa retina din bugetul familiei - pentru ce vrea ea - aici e bine sa directionezi spre economii - inclusiv din mancare pe care i-o dai lui; nu faci rabat pentru copiii! Daca ii cumperi ceva copilului, nu ii spui ca bani mai multi ar fi daca taica-su nu ar fuma; atatarea copilui si neintelegerea problemelor adultilor il pot afecta negativ.
Desigur ca reprosurile nu se fac fata de copii - irita adultul si genereaza obraznicia copilui, ii scade respectul fata de parinte, adica fata de "autoritate" - NU CONTEAZA CA AI DREPTATE! cand creste se va certa cu politistul, va lovi vreun sef ca il enerveaza, etc. nu va respecta regulile societatii.
5. Nu il impingi pe fumator spre pastile, tigari electronice, psihoterapie sau metode alternative (mestecat, "mers la sala", s.a.) - intarzie deznodamantul asteptat, adica va fi o perioada scurta de simulare... dupa care fumatul se "lipeste" din nou...
6. Poate de prima data, trebuie inceput cum se cuvine - Sfestania casei si apoi aghezmuirea si tamaierea periodica, sistematic - cu el de fata sau cu informarea lui, fara teama de reactie ci cu blandete - "esti botezat, esti cununat cu Dumnezeu in suflet, in inima si cu El singur Atotputernic sprijin si nadejde se poate invinge raul din noi!" - nu are de ce sa se supere, chiar daca vocifereaza sau ia in gluma sau chiar in deradere, nu el este cel care comanda astfel de reactie ci duhul mincinos il impinge pe cel slab in greseala, cu voia lui de patimas.
Doamne Ajuta!

Ma iertati. Sa ne rugam, exista vreo rugaciune anume sau un Acatist?. ( si sotul meu fumeaza si stiu ca numai Bunul Dumnezeu ne poate ajuta)

Simpla citire a cartii "In sfarsit nefumator" de Allan Carr ajuta foarte mult. O spun din experienta. Doamne ajuta.

Am fumat 30 de ani. In posturi nu fumam, dar imediat ce se termina postul ma apucam imediat.Intr-o seara am zis ,,de maine eu nu mai fumez"". De a doua zi am inceput sa citesc timp de 40 de zile Acatistul Sfintei Maria Egipteanca si m-am rugat Bunului Dumnezeu sa ma scape de aceasta cumplita patima. Si am reusit. Am 7 ani de cand nu mai fumez. La o saptamana distanta mi-a luat exemplu si sotul meu. Am fost invingatori cu aceasta patima. Dar trebuie vointa. Cu vointa multa si cu ajutorul Domnului totul este posibil. Doamne ajuta!

Din fericire pt mine a fost foarte usor. Doar am hotarat ca "de maine nu mai pun tigara in gura" si bunul Dumnezeu mi-a ajutat cum numai El stie. Deci fara hotarare proprie este imposibil.