Purtarea cu dragoste faţă de aproapele, cuvântul nostru plin de mângâiere pe care îl spunem celui întristat, apărarea celui nedreptăţit, împotrivirea faţă de gândurile rele, nevoinţa în rugăciune, răbdarea, milos­tivirea, dreptatea şi orice altă virtute, aces­tea Îl odihnesc pe Dumnezeu şi atrag în sufletele noastre harul Lui, care ne ajută să înfruntăm greutăţile vieţii.

Dacă trăiţi împreună cu alţii, slujiţi-le cu râvnă, ca şi cum I-aţi sluji lui Dumnezeu Însuşi. Şi să nu cereţi dragoste în schimbul dragostei voastre, nici recunoştinţă pentru jertfa pe care o faceţi, nici laudă pentru smerenia voastră.

Nu fiţi morocănoşi şi distanţi, ci compor­taţi-vă ca pruncii cei fără de răutate, şi, dacă e nevoie, ajutaţi cu bucurie pe aproapele vostru. Luaţi aminte să nu-l răniţi nici măcar cu privirea, ci să-l iubiţi din tot sufletul pen­tru că valoarea lui este nepreţuită. Este mădular al lui Hristos, pentru care El şi-a vărsat sângele.

Nu vă răzbunaţi pentru jignirile şi suferinţele pe care vi le pricinuiesc alţii. Ci răbdaţi şi să nu doriţi niciodată să amărăţi pe cineva. Făcând astfel să fiţi siguri că şi numele voastre vor fi numărate printre numele sfinţilor "care sunt scrise în Cartea Vieţii" (Apoc. 21, 27).

La fiecare neînţelegere cu aproapele vostru, cercetaţi-vă mai întâi pe voi înşivă. Cultivând prihănirea de sine, întotdeauna vom vedea că pricina neînţelegerii suntem noi înşine.

Nu aduceţi justificări. Evitaţi certurile. Comportaţi-vă cu îngăduinţă faţă de aproapele vostru, potrivit cu caracterul şi vârsta lui. Încercaţi cu orice chip să fiţi compătimi­tori faţă de toţi.

Răbdaţi, fără să murmuraţi comportarea urâtă a fratelui vostru, indignarea lui, mânia lui, faptele lui necugetate.

Când vedeţi că vreun sentiment de antipatie către aproapele vă atinge sufletul, nevoiţi-vă să-l alungaţi. Siliţi-vă pe voi înşivă să ajutaţi şi să slujiţi în vreun fel acelui frate şi să spuneţi rugăciunea ce urmează: «Doamne, mântuieşte pe robul tău (cutare) şi cu sfintele lui rugăciuni linişteşte şi sufle­tul meu". Văzând Domnul această bună­voinţă a voastră, nu numai că va dezră­dăcina din voi antipatia, dar va şi sădi în voi sfânta Lui dragoste.

Cercetaţi-vă pe voi înşivă şi veţi vedea că numai atunci veţi fi în pace cu toţi, când există înlăuntrul vostru răbdare, smerenie, ascultare şi dragoste.

(Sfaturi duhovniceşti ale unui stareţ sfânt de la Optina, Editura Evanghelismos, p. 4-11)