Dacă în medicină doctorii sunt cunoscuți fiecare prin specialitatea sa, în medicina spirituală, medic este preotul duhovnic căruia i se adresează bolnavul. În virtutea acestui fapt, se poate încerca o analogie între mulțimea medicamentelor care se dau bolnavului și rugăciunile de la Sfântul Maslu. Rugăciunile sunt un adevărat izvor al cunoașterii cauzelor bolilor sufletești și trupești, iar prin această cunoaștere, pot deveni și vindecătoare.

Un medic creștin ar putea să apeleze la tratamentul bolnavului său începând cu tratamentul sufletului, care este primordial. Să trimită, deci, bolnavul la preot sau să cheme preotul la bolnav. Să existe o colaborare între medic și preot, căci ambii se ocupă de bolnav; unul de trup și celălalt de suflet. Putem spune că, o medicină integralistă, care se ocupă deopotrivă de trup și de suflet, care urmează modelul lui Iisus, este o medicină hristică.

Medicina tradițională adesea pune la baza bolilor de origine internă acțiunea în exces a stărilor emoționale (frica, mânia, bucuria, stresul, tristețea, melancolia). Toate acestea, dacă își repetă manifestarea, duc la dezechilibre care, la rândul lor, duc apoi la boli interne. De exemplu, frica poate ataca rinichii sau sistemul osos; mânia atacă ficatul și fierea, producând scăderea funcției de echilibru al organismului pe care o are ficatul; tristețea afectează plămânul, scăzând frecvența respiratorie, și de aceea când suntem triști sau melancolici suspinăm destul de des.

Astfel, putem spune că cea mai puternică și cea mai completă medicină este medicina hristică, medicină articulată după modelul taumaturgic al Mântuitorului Hristos, Doctorul sufletelor și al trupurilor noastre. În cadrul acestei medicini, una din metodele cele mai complexe de tratament este Taina Sfântului Maslu care, în virtutea efectelor ei, a fost numită de părinții bisericești Taina vindecării sufletului și trupului.

Bolnavul trebuie privit și tratat ținându-se seamă de natura umană integrală. Dacă în medicina oficială bolnavul este redus la trup, în celelalte practici medicale, numite complementare sau alternative, omul este privit ca persoană suferind și nu doar ca o sumă de boli. Doar în medicina spirituală sau duhovnicească, omul este tratat integral, ca o persoană care suferă deopotrivă și cu trupul dar și cu sufletul.

Acțiunea și efectele Tainei Maslului privesc nevoile omului întreg trup și suflet, componența slujbei având rugăciuni tainice, dar și rituri externe prin care se fac vizibile beneficiile acestei Taine. Bolnavul trebuie respectat, trup și suflet, ca făptură creată după chipul lui Dumnezeu, în care este prezent în mod tainic Însuși Hristos.

(Preot Medic Cornel Jupâneanț, Taina Sfântului Maslu – o interpretare teologică și medicală, Editura Diecezană, Caransebeș, 2012, pp. 94-96)