Unii dintre noi postim şi pentru păcatele noastre. Copiii n-au aşa multe păcate. Atunci de ce trebuie să postească şi ei? Pentru viitorul lor. Observaţi că toată lumea munceşte, dar nu toată lumea are spor. Toţi ne dăm interesul pentru copii, dar unul iese aşa, unul aşa... De ce? Înseamnă că undeva ceva n-a fost făcut: ori n-au ţinut post, ori noi, părinţii, am fost nepăsători, ori n-am fost cu luare-aminte, ori nu ne-am spovedit la timp. Unii copii postesc mai puţin (doar câteva săptămâni), alții postesc tot postul. Asta este foarte bine! Înseamnă că părinţii lor i-au educat bine şi înseamnă că părinţii urmăresc viitorul lor. După cum vedeţi, copiii sunt vii, sunt vioi, merg şi la şcoală, au venit şi la biserică, vor veni şi mâine, şi poimâine; asta înseamnă că se poate.

(Preot Nicolae Tănase, Să nu-L răstignim iarăşi pe Hristos, Editura Agaton, Făgăraș, 2011, p. 126)