Părinte, o mamă îşi poate vătăma copilul din pricina dragostei fără discernământ?

Desigur că poate. Atunci când, de pildă, o mamă îşi vede copilaşul că încearcă să meargă, dar acela nu poate şi pentru aceasta îl poartă mereu în braţe spunând: „Sărmanul copil, nu poate umbla”, în loc să-l țină puţin de mânuță. În felul acesta cum va putea învăţa copilul să meargă? Desigur, mama este mânată de dragoste pentru copil, dar îi face rău prin multa ei purtare de grijă. Am cunoscut un tată al cărui fiu terminase serviciul militar şi pe care îl mai ţinea de mână pentru a-l duce la frizer. „L-am adus pe fiul meu să-l tunzi. Cât vrei şi când o să termini, ca să vin să-l iau?” ‒ (prin această purtare) îl nenorocise pe copil!

Dragostea trebuie frânată cu discernământ. Dragostea adevărată este lipsită de interes, nu are în ea eul personal, ci are cumpătare. Iar aceasta este absolut necesară pentru ca dragostea cea multă a femeii să nu se irosească fără rost.

Odată, a venit la mine la Colibă un tânăr care era supărat pe părinţii lui. Sărmanii de ei aveau multă dragoste, dar nu ştiau cum să-l ajute. Îmi spunea că părinţii lui îl constrâng, că nu-l iubesc etc.

„Ascultă, îi spun, atunci când erai mic iar mama ta te îmbrăca cu o grămadă de haine, de ce oare o făcea? Ca să nu răceşti sau ca să te sufoci? Fapta aceasta a mamei avea ascunsă în ea multă dragoste”. Când, în cele din urmă, a înţeles cât de mult îl iubeau părinţii lui, a început să plângă. Mama lui avea multă dragoste, dar cu toate acestea nu l-a putut ajuta pe fiul ei, căci prin felul lor de a se purta cu el îl făceau să se împotrivească.

(Sfântul Cuvios Paisie Aghioritul, Cuvinte duhovniceşti.Volumul IV. Viața de familie, Editura Evanghelismos, București, 2003, pp. 119-120)