Cum putem să-i creştem pe copiii noştri întru ascultare? Cum putem să-i motivăm către ascultare? Singurul lucru, din punctul meu de vedere, este dragostea, autoritatea întemeiată pe dragoste. Nu demult, ediţia în limba rusă a cărţii Viaţa mea împreună cu bătrânul Iosif, închinată unuia dintre cei mai cunoscuţi părinţi athoniţi din secolul al XX-lea, arată în chip minunat unde poate duce ascultarea întemeiată pe iubire. Principiul „a iubi – a asculta” e unul universal, lucrător atât în mănăstire, cât şi în familie.

În această perioadă dificilă a vieţii adolescentului, cu toţii, şi părinţii, şi duhovnicul trebuie să fie în alertă. Iar reţeta este simplă în cazul dat: cel mai important lucru e să ne iubim copiii. Doar prin iubire ei devin capabili să accepte de la noi tot ceea ce este mai valoros şi important, doar prin iubire pot fi crescuţi întru ascultare. Iar a-i învăţa iubirea pe copiii noştri putem doar noi – dacă noi înşine îi vom iubi.

Însă există aici şi un pericol serios – capcana unei înţelegeri distorsionate a iubirii, care-l pierde pe copil, care-l face egoist, care naşte o ascultare mincinoasă, întemeiată pe fariseism.

(Cum să ne purtăm cu fiica adolescentă – Sfaturi pentru părinţi, traducere din limba rusă de Gheorghiţă Ciocioi, Editura de Suflet, Bucureşti, pp. 120-121)