Prin credința în Adevăratul Dumnezeu și prin smerenie se biruiesc patimile sufletului nostru, sunt puși pe fugă demonii și, într-un chip tainic și mai presus de fire, sunt dezarmați cei care caută să ne facă rău.

Cred în Dumnezeu nu înseamnă să aștept neapărat sau chiar să cer ca Dumnezeu să mi se supună, împlinind El propria-mi voie. Cred în Dumnezeu înseamnă ca eu să mă supun lui Dumnezeu, împlinind eu voia Lui, fie că aceasta mi se pare plăcut sau nu. De aceea și în rugăciunea Tatăl nostru spunem lui Dumnezeu „facă-se voia Ta”, și nu „facă-se voia mea”.

(Arhimandritul Athanasie, Egumenul Sfintei Mănăstiri Stavrovouni, Lumină lină și tainică în negura zilelor noastre. Starețul Gherman Stavrovouniotul, traducere de Mircea Ștefan, Editura Doxologia, Iași, 2016, p. 109)