„Când vei citi dumnezeieştile cărţi, mai întâi să te rogi lui Dumnezeu să-ţi lumineze mintea, ca să-ţi deschidă ochii inimii, ca astfel să nu citeşti numai cele scrise, ci ca să le şi faci, ca să nu ai păcat citindu-le şi neîmplinindu-le. Să le citeşti cu toată inima şi cu mare râvnă; să nu te grăbeşti numai ca să întorci filele. Dacă îţi sunt ţie de folos, citeşte-le cât mai des ca să înţelegi puterea lor. Când vei voi să citeşti sau să asculţi pe altul, să te rogi lui Dumnezeu, zicând: Doamne, Iisuse Hristoase, deschide-mi ochii inimii ca să ascult cuvântul Tău şi să-l înţeleg pe ei şi să fac voia Ta, că nevrednic sunt eu pe pământ! Să nu ascunzi de la mine poruncile Tale, ci să-mi descoperi ochii mei, ca să cunosc minunile din legea Ta. Arată-mi mie cele nearătate şi cele ascunse ale înţelepciunii Tale, spre Tine nădăjduiesc, Dumnezeul meu, ca Tu să-mi luminezi mintea şi gândul cu lumina înţelegerii Tale, ca nu numai să citesc cele scrise, ci să le şi fac pe ele. Ca nu spre păcat să citesc vieţile şi cuvintele sfinţilor, ci spre înnoire şi spre luminare şi spre sfinţirea şi mântuirea sufletului şi spre moştenirea vieţii veşnice. Că tu eşti luminarea celor ce zac în întuneric şi de la Tine este toată darea cea buna şi tot darul cel desăvârşit. Amin!” (Sfântul Ioan Gură de Aur)

(Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 47-48)