Iată condiţiile indispensabile credinţei celui ce se roagă pentru cei adormiți:

•  Cred, Doamne, şi mărturisesc că Tu eşti Hristos, Fiul Dumnezeului celui viu. Care ai venit în lume nu pentru cei drepţi, ci pentru a-i mântui pe cei păcătoşi şi prin urmare şi pe repausatul meu, cel mai mare dintre aceştia.
•  Cred, Dumnezeul meu, că Tu ai luat asupra Ta păcatele tuturor celor ce Cred întru Tine, şi prin urmare şi pe cele ale repausatului meu.
•  Cred, Doamne, că, Cuvântul Tău este adevărat și făgăduinţa Ta este neschimbată. Că Tu ai zis: „Cereţi şi se va da vouă”; şi eu, Doamne, rog milostivirea Ta pentru repausatul meu. Tu ai putere de a ierta şi rugăciunea mea este după dorinţa Ta de a mântui pe toţi oamenii; că Tu, Doamne, nu voieşti moartea păcătosului.
•  Tu ai poruncit fiecăruia să-şi dea sufletul pentru mântuirea aproapelui său. Moise şi Pavel au dorit a fi şterşi dintre cei aleşi ai Tăi, pentru mântuirea fraţilor lor. Şi eu Te rog, Dumnezeul meu, lasă să mă pierd doar eu , numai ca repausaţii mei, pentru care Ţi-ai vărsat scump sângele Tău, să fie mântuiţi. Ei îţi sunt dragi, iar eu pentru mântuirea lor îţi ofer jertfa sufletului meu.

Gata sunt să fac tot ce pot după poruncile Tale, cu ajutorul harului Tău, fără de care nu pot nimic, pentru mântuirea repausatului. Căci Tu ai zis Doamne, că noi sărmanii păcătoşi, nu facem decât doar a dori binele, iar Tu Însuţi îl împlineşti pri harul Tău. Cred, Dumnezeul meu, că nădejdea întru Tine nu este înşelătoare şi întru Tine este mântuirea repausatului meu.

Femeia cananeancă credea cu tărie că Tu poți, de vei vrea, s-o vindeci pe fiica ei de diavolii ce o stăpâneau; şi eu asemenea ei, Cred Doamne, că de vei voi, poţi face milă repausatului meu, poţi să-l mântuieşti şi să-l scapi de chinurile veşnice, împlinind prin harul Tău ceea ce lipseşte sufletului aceluia pentru mântuirea sa şi vindecarea rănilor sale.

„Rugăciunea stăruitoare a credinţei va mântui pe cel bolnav” (Iacov 5, 15). Cred, Dumnezeul meu, Tu ai murit pentru toţi cei ce cred drept întru Tine, cred că moartea Ta cuprinde şi pe cea a robului Tău, repausatul meu, şi că Tu i-ai dat viaţă veşnică sfărâmând prin moartea Ta, moartea lui cea veşnică şi dându-i întru Tine învierea, viaţa şi odihna.

Acestea sunt cuvintele Tale: „Că aşa (de mult) a iubit Dumnezeu lumea, încât şi pe Fiul său, Cel Unul născut l-a dat (spre jertfă), ca tot cel ce crede întru El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică” (Ioan 3, 16), încât cred Doamne că şi repausatul meu este iubit de Tine. Iubind lumea, Dumnezeu Te-a trimis pe Tine, Fiul Său, Unul-Născut, nu pentru a judeca lumea, ci pentru a o mântui. Duhul şi inima mea se reazemă cu totul pe Tine, dulcele meu Iisus, Fiul lui Dumnezeu, căci Tu ai luat asupra Ta păcatele lui. Tu ai venit pe pământ pentru mântuirea lui, Te-ai suit pe Cruce pentru dânsul, ai suferit pentru dânsul, ai murit pentru dânsul, ai înviat, Te-ai suit la ceruri şi ai şezut în toată slava Ta de-a dreapta Părintelui, pe lângă Care mijloceşti prin rănile Crucii Tale pentru repausatul meu, vinovat suferinţelor Tale şi prin urmare mântuit prin Tine.

(Părintele Mitrofan, Viața repausaților noștri și viața noastră după moarte, Editura Credința Strămoșească, Petru Vodă – Neamț, 2010, pp. 47-49)