Credinţa creştinească este reaşezare de către Dumnezeu, după nemărginita Lui bunătate, a chipului lui Dumnezeu din om care era căzut, spurcat, stricat, împăcarea Făcătorului cu făptura nerecunoscătoare, nesupusă, îngâmfată, dezlegarea de blestemul cel după dreptate şi dăruirea binecuvântării, deschiderea cerului ce ne era închis – „de acum veţi vedea cerul deschis” (Ioan 1, 51), biruinţa asupra morţii şi nimicirea ei, precum şi a diavolului, pricinuitorul ci, aducerea în rai şi dăruirea vieţii veşnice.

Câte bunătăţi fără număr a dat Dumnezeu, în credinţa creştină, omului credincios, ascultător faţă de Evanghelie şi de poruncile lui Hristos! Şi atunci, care-i treaba, creştinilor? De ce dormiţi? Treziţi-vă, privegheaţi, rugaţi-vă, pocăiţi-vă şi îndreptaţi-vă, faceţi fapte bune şi înălţaţi-vă la cer!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Spicul viu, Editura Sophia, București, 2009, p. 5)