Dumnezeirea lui Iisus Hristos a fost adeseori greu înţeleasă şi a rămas până astăzi o pricină prin care satana derutează minţile oamenilor. Poporul Israel credea în Iahve, Dumnezeu Care li s-a descoperit şi condus de-a lungul Vechiului Testament. Dacă Iisus ar fi spus că este Iahve, n-ar fi putut face cunoscută Sfânta Treime. Era foarte greu să depăşească atât mentalitatea poporului Israel – monoteistă – cât şi mentalitatea popoarelor păgâne – politeiste – pentru a face cunoscut pe Dumnezeu – Unul în Treime. Iisus nu putea să se numească Dumnezeu înainte de a face cunoscută Sfânta Treime. El săvârşea minunile împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, nu singur. El nu putea explica acest adevăr, care este mai presus de minte. El a dat însă toate datele necesare, a făcut minuni pentru ca oamenii să-L recunoască prin credinţă. Au trebuit să treacă însă câteva secole până când acest adevăr a fost stabilit prin sinoadele ecumenice.

Arătându-se pe Sine Fiul lui Dumnezeu, Iisus îşi arată poziţia reală pe care o are în Sfânta Treime. El este „Fiul cel Unul născut” din Tatăl, o Persoană distinctă de Tatăl, având aceeaşi natură dumnezeiască necreată, aceeaşi slavă, aceeaşi putere ca Tatăl, şi îşi descoperă dumnezeirea prin filiaţiunea Sa. El afirmă despre Sine:

„Tatăl M-a trimis” (In. 5, 30-36); „Eu am venit în numele Tatălui Meu” (In. 5, 43); „Cel ce M-a văzut pe Mine a văzut pe Tatăl”; „Eu şi Tatăl Una suntem” (In. 10, 30); „Eu am ieşit de la Tatăl şi am venit în lume, acum las lumea şi mă duc la Tatăl” (In. 16, 28).

Această cunoaştere-vedere prin credinţă stă la baza ascensiunii noastre spre Dumnezeu. Este prima dovadă că inima s-a deschis la acţiunea harului, că a recepţionat harul. Credinţa în dumnezeirea lui Iisus este Piatra de temelie a vieţii noastre, dar şi „Piatra de poticnire”. „Dacă nu credeţi că Eu sunt de Sus, veţi muri în păcatele voastre”, spunea Iisus iudeilor (In. 8, 23-24). El şi-a considerat chiar misiunea încheiată când ucenicii au ajuns să-L recunoască Dumnezeu (In. 16, 30-32).

(Preot Boris Răduleanu, Semnificaţia Duminicilor din Postul Mare, vol. II, Editura Bonifaciu, Bucureşti, 1996, pp. 100-101)