Veghează, blestematule, ca să nu fii şi tu supus furiei, asemenea oamenilor nerecunoscători şi să nu fii predat beţiei şi dansului, să nu îţi cinsteşti pântecele ca pe lucrul cel mai drag şi mai sfânt şi să îl răsplăteşti cu închinăciuni ca aceia care s-au închinat viţelului şi să nu pierzi bunurile viitoare aşa cum au pierdut aceia pământul făgăduinţei şi să nu fii predat chinurilor fără de sfârşit în care vei suferi mai rău decât toţi cei ce au fost până la Lege necredincioşi. Dacă, într-adevăr, îl iubeşti pe Hristos împăratul tău. Care a cunoscut de dragul tău moartea pe cruce, atunci străduieşte-te din toate puterile să sădeşti în sufletul tău iubirea Lui cea dumnezeiască. Nu se poate să ajungi la aceasta decât numai dacă urăşti pe deplin toate poftele tale. Şi iarăşi: nu e posibil să le urăşti pe acestea dacă nu sădeşti în inima ta frica de Dumnezeu. Frica de Dumnezeu, pe de altă parte, nu poţi să o dobândeşti dacă nu alungi de la tine orice îndoială şi dorinţa de a te arăta înţelept şi dacă nu mergi, ca un prunc blând, după Domnul tău, supunându-te poruncilor Lui. Aşa cum dragostea este împlinirea a toată legea tot aşa şi a credinţa este temelia tuturor virtuţilor, în general. Căci din credinţă se naşte frica iar din aceasta îndeplinirea poruncilor «prin care mintea se umple de iubire dumnezeiască» Învrednicindu-te de aceasta, să gândeşti smerit, socotindu-te cenuşă, ca să trăieşti întotdeauna în desfătarea dorinţelor dumnezeieşti.

(Sfântul Maxim Grecul, Viața și cuvinte de folos, Editura Bunavestire, Galați, 2002, p. 162)