Omul trebuie să creadă ca să poată înţelege! Cu credinţa vezi până departe, mai departe decât vezi cu raţiunea. Credinţa este, până la urmă, puterea de a iubi.

Credinţa noastră e o comoară, care sporeşte cu fiecare creştin adevărat.

În Occident, creştinii adevăraţi sunt rari de tot, acolo se vorbeşte mai mult de tradiţie decât de credinţă. La o mănăstire mare, impetuoasă, trainică de-a lor, n-ai să vezi nici a mia parte dintre creştinii care vin la o mănăstire ortodoxă, poate nu la fel de mare, nu la fel de trufaşă, dar plină de dragoste pentru Dumnezeu şi Hristos.

Când biserica ta devine mai mult muzeu, omul devine un fel de exponat, nu mai trăieşte după toate coordonatele fireşti.

(Părintele Iustin Pârvu, Daruri duhovnicești, Ed. Eikon, Cluj-Napoca, 2011, p. 21)