Credinţa este temelia dragostei. Veghează neîncetat să ţii credinţa, veghează neîncetat ca sămânţa dragostei pe care credinţa o poartă în sine să crească şi să-ţi aducă bucurie! Deoarece credinţa singură, fără dragoste, ar rămâne rece şi tristă. Când dragostea se răceşte în tine şi nu mai creşte, şi nu aduce rodul bucuriei, ţineţi credinţa şi aşteaptă! Ţine-ţi credinţa cu orice preţ! Şi aşteaptă, chiar şi mai mulţi ani, până ce dragostea va răsări din credinţă.

Dacă pierzi dragostea ai pierdut mult, dar dacă pierzi şi credinţa ai pierdut totul. Dacă pierzi dragostea, ai pierdut rodul pomului, însă dacă pierzi şi credinţa ai tăiat pomul. Dacă într-un an ţarina nu rodeşte, stăpânul răbdător îşi lucrează ţarina cu îndoită trudă, ca să rodească anul viitor. Vecinii îl îndeamnă să vândă ţarina, dar el tace şi lucrează. Când nici anul viitor ţarina nu rodeşte, stăpânul răbdător o lucrează cu întreită trudă. Vecinii îl îndeamnă şi mai mult să o vândă, dar el tace şi lucrează. Iar când în al treilea an ţarina îi rodeşte din belşug, bucuria stăpânului este întreită. Atunci vecinii tac, iar el se bucură! Dar dacă ar fi vândut ţarina în cel dintâi an, cum s-ar mai fi bucurat?

(Sfântul Nicolae Velimirovici, Gânduri despre bine și rău, Editura Predania, București, 2009, p. 72)