Luaţi-vă familia la munte, la plajă, în deşert sau în alte locuri unde frumuseţile naturii vorbesc, în chipuri de neuitat, despre ordinea şi armonia divină. Citiţi poezii emoţionante, pline de sensibilitate şi despre frumuseţile naturii, despre artă, despre insecte şi animale, însoţite de ilustraţii minunate.

Căutaţi frumuseţea în jurul dumneavoastră. Ea este pretutindeni, dar trebuie să o lăsaţi să vă pătrundă în suflet şi s-o priviţi cu alţi ochi decât cei obişnuiţi şi cu inima deschisă. Puteţi afla frumuseţea în picăturile de ploaie de pe stradă, într-o plasă de păianjen sau în alte locuri cu totul neaşteptate. Sfântul Vasile spune: „Uitaţi-vă la o piatră şi observaţi că până şi ea poartă un semn distinctiv al Creatorului. Tot aşa şi furnica, albina sau ţânţarul. Înţelepciunea Creatorului se vădeşte în cele mai mici făpturi […]. Toate lucrurile din lume sunt o invitaţie la credinţă, nu la necredinţă”.

„Viaţa este un dar a lui Dumnezeu. Trebuie să învăţăm să-L percepem pe Cel Care dăruieşte prin darul pe care ni-l face” (Oliver Clement, Rădăcinile misticii creştine). Pe copii nu-i nevoie să-i înveţe nimeni nimic despre minuni, e nevoie doar să le creăm prilejuri de a păşi pe tărâmul minunilor, întrucât paşii îi vor face ei înşişi. A admira o minune este o atitudine de viaţă, ce ne va ajuta să ne îndreptăm cu mai mult discernământ şi subtilitate spre credinţă.

„Observaţi marea felurime a păsărilor, varietatea formelor şi a culorilor lor […]. Pe mine mă bucură să vorbesc despre aceste lucrui pentru că ele ne dezvăluie măreţia lui Dumnezeu.” (Sfântul Grigorie de Nazianz)

(Elizabeth White, Cum îndrumăm copilul în viaţa duhovnicească, Editura Sophia , Bucureşti, 2012, p. 34)