Dacă am lua în considerare suferința sufletească prin care trece copilul încă nenăscut sau deja născut în timpul „scenelor” și schimburilor de jigniri, al conflictelor de la serviciu și de acasă, ne-am strădui să ne purtăm cu mai multă grijă. Purtarea nechibzuită a adulților influențează starea puterilor sufletești și trupești ale copilului și lasă în inimioara lui un strat gros de mizerie morală.

Fără ca noi să vedem, în sufletul fraged se varsă otrava mâniei și răutății, în sânge crește drastic nivelul hormonilor de stres. Sufletul primește o încărcătură morală puternic negativă, iar după aceea părinții se mai miră: „Uite pe cine am crescut! Ce nedreptate! Am sacrificat atât pentru copilul nostru, și în loc să fie recunoscător, el este neascultător și egoist!”. 

Da, copilul nedorit simte intuitiv, la nivel subconștient, o anumită nedreptate, un anumit rău din partea mamei sau tatălui. Cu voie sau fără voie, el le plătește cu aceeași monedă: cu vrăjmășie, cu răceală și respingere, se înconjoară cu o barieră lăuntrică nevăzută.

(K. V. Zorin, Păcatele părinților și bolile copiilor, Editura Cartea Ortodoxă, București, p. 80)