Ultima ediția a DSM – 5 (2013) face referire la dependențele produse de tehnologia digitală și de internet și arată că acestea sunt „în curs de investigare”. Probabil că într-o nouă versiune a manualului vor fi amplu prezentate și analizate, vor fi propuse criterii specifice de diagnosticare și intervenție. Până atunci, însă, terapeuții cărora li se adresează părinții bulversați de comportamentele modificate și ciudate ale copiilor lor, cauzate de dispozitive, recunosc relația  patologică în raport cu tehnologia, device-urile, internet, rețele sociale sau jocuri, prin comparare cu celelalte dependențe comportamente, alcool, tutun, substanțe, jocuri de noroc.

Astfel, criteriile folosite pentru identificarea dependențelor sau adicțiilor digitale a căror cunoaștere i-ar putea ajuta și pe părinți să sesizeze o relație greșită a copiilor cu tehnologia, sunt: 

- preocuparea legată de dispozitivul, aplicația, programul respectiv; 

- simptome ale sevrajului, cum ar fi iritabilitate, anxietate sau tristeţe, în absența lor; 

- un nivel crescut de toleranţă la jocuri, adică nevoia sporirii timpului de expunere;

- tentative nereuşite de a renunţa la acestea sau de a limita timpul dedicat lor; 

- diminuarea până la pierdere a interesului faţă de alte activităţi, în favoarea dependenței create; 

- utilizarea lor excesivă, compulsivă, chiar și în situația în care conştientizează existenţa unei probleme; 

- inducerea în eroare a celorlalți (familie, prieteni, terapeuți) cu privire la timpul dedicat acestor programe și aplicații; 

- folosirea lor cu scopul de a evada sau a ameliora proasta dispoziţie; 

- afectarea gravă sau pierderea unor relaţii semnificative (de căsătorie, prietenie, colegialitate) sau chiar a slujbie neglijate în favoarea adicției sale[1].

În scopul identificării dependențelor digitale, în mod special față de internet, specialiștii au la îndemână un set sintetic de cinci întrebări generale: 

1. Cât de frecvent vă surprindeţi petrecând online mai mult timp decât v-ați propus?

2. Cât de frecvent se plâng alte persoane apropiate de timpul exagerat pe care petreceţi online?

3. Cât de frecvent vă verificaţi e-mailul? 

4. Cât de frecvent amânați somnul sau vă culcați târziu din cauza prezenței pe dispozitive, online? 

5. Cât de frecvent vă surprindeţi amânând încheierea unei activități online?

Fiecare întrebare este apreciată între 0-5 puncte, astfel: 0 = niciodată; 1 = rareori; 2 = ocazional; 3 = frecvent; 4 = adesea; 5 = totdeauna. Un număr sub 7 puncte acumulate arată că subiectul nu este dependent; între 8-12 puncte, dependența sa este ușoară; între 13-20 de puncte, dependența lui este moderată, iar un punctaj între 21-25 de puncte arată o dependență gravă, cu efecte profunde asupra vieții sale personale și sociale[2].

În practica terapeutică, pentru identificarea dependenței de internet este utilizat și chestionarul alcătuit de Profesorul Kimberly Young, de la Universitatea din Pittsburg (SUA), cu opt întrebări: 

„1. Simţi că te preocupă Internetul (te gândeşti la activitatea online anterioară sau anticipezi următoarea sesiune online)?

2. Simţi nevoia să utilizezi Internetul pe perioade de timp din ce în ce mai lungi, pentru a obţine satisfacţie?

3. Ai făcut de repetate ori eforturi fără succes pentru a modera sau a te abţine de la utilizarea Internetului?

4. Te simţi neliniştit, prost dispus, deprimat sau iritat atunci când încerci să întrerupi sau să opreşti utilizarea Internetului?

5. Rămâi online un timp mai lung decât îţi propuseseşi iniţial?

6. Ai periclitat sau ai riscat pierderea unei oportunităţi semnificative în ceea ce priveşte o relaţie sau o carieră profesională din cauza Internetului?

7. Ai minţit membrii familiei, pe terapeuţi sau pe alte persoane pentru a ascunde proporţiile implicării tale în Internet?

8. Foloseşti Internetul ca pe un mod de a fugi de probleme sau de a-ţi elimina o stare neplăcută (ex. sentimente de neajutorare, vinăvăţie, depresie)?”[3].

Participanții care răspund cu „Daˮ la cinci sau mai mult de cinci din aceste întrebări sunt considerați utilizatori dependenţi de Internet. Un rezultat mai mic arată că sunt utilizatori normali de Internet[4].

Cu întrebări asemănătoare este și „Testul Orman” de diagnosticare a nivelului de dependență de internet pe care îl inserăm, cu speranța de a ajuta părinții și pedagogii pentru a observa de timpuriu comportamentul disfuncțional al copiilor, respectiv, elevilor, în raport cu tehnologia și cu internetul:

1. Petreceţi pe Internet mai mult timp decât v-aţi propus iniţial?

2. Vă deranjează ideea de a scurta timpul petrecut pe Internet?

3. Prietenii sau membrii familiei dumneavoastră s-au plâns că staţi prea mult timp pe Internet?

4. Vi se pare dificil să rămâneţi neconectat vreme de câteva zile?

5. Randamentul la serviciu sau relaţiile personale au suferit din cauza timpului petrecut pe Internet?

6. Există zone sau anumite site-uri pe Internet pe care cu greu le puteţi evita?

7. Vă este greu să vă stăpâni impulsul de a cumpăra produse sau servicii care ţin de Internet?

8.  Aţi încercat, fără succes, să reduceţi timpul de folosire a Internetului?

9. Vă abateţi mult de la domeniile dumneavoastră de activitate şi de la cele care vă oferă satisfacţie, din cauza Internetului?

Cheia interpretării răspunsurilor este următoarea: 

Între 0 şi 3 răspunsuri pozitive – pericol slab de a crea adicţie faţă de Internet.

Între 4 şi 6 răspunsuri pozitive – posibilitatea dezvoltării unui comportament adictiv.

Între 7 şi 9 răspunsuri pozitive – existența unei puternice tendinţe de a crea dependență de internet[5].