Până la răstignirea Domnului pe Cruce, Crucea era lemnul morții celei mai de ocară. Domnul și Dumnezeul nostru însă, prin Sfintele Sale Patimi, a schimbat ocara în slavă, încât Pavel Apostolul nu găsea alt cuvânt în care să se laude, decât în Crucea Domnului, mustrând pe cei ce sunt vrăjmași Crucii.

Deci lemnul crucii a fost prevestit prin proroci, prin Moise și David. Prin David Prorocul, Dumnezeu ne poruncește să ne închinăm Crucii, „așternutului picioarelor Lui, că sfânt este” (Psalmul 98, 5).

(Părintele Arsenie Boca, Rostul încercărilor, Editura Pelerinul, Iași, 2008, pp. 163-164)