Cuvinte duhovnicești

Crucea lui Hristos – trofeu de biruință împotriva diavolului

Orice faptă și minune a lui Hristos este mare și minunată, dar mai minunată decât toate este cinstita Lui cruce. Căci prin nimic altceva nu se desființează moartea, decât prin crucea lui Hristos: păcatul strămoșului se dezleagă, iadul este prădat, Învierea este dăruită, ușile Raiului s-au deschis, firea noastră șade de-a dreapta lui Dumnezeu, fii ai lui Dumnezeu și moștenitori am devenit.

Așadar, orice faptă și minune[1] a lui Hristos este mare și minunată, dar mai minunată decât toate este cinstita Lui cruce. Căci prin nimic altceva nu se desființează moartea, decât prin Crucea lui Hristos: păcatul strămoșului se dezleagă, iadul este prădat, Învierea este dăruită, ușile Raiului s-au deschis, firea noastră șade de-a dreapta lui Dumnezeu, fii ai lui Dumnezeu și moștenitori am devenit[2]. Acest semn ne este dat pe frunte[3], în ce chip s-a dat lui Israel tăierea împrejur. Căci prin acesta credincioșii se deosebesc de necredincioși și prin el ne recunoaștem între noi. Acest trofeu de biruință ne este dat împotriva diavolului (acesta ne face să disprețuim toată plăcerea trupească și însăși moartea), acesta este învierea celor ce zac, întărirea celor ce stau, bastonul celor neputincioși, toiagul celor păstoriți, călăuzirea celor ce se întorc, desăvârșirea celor ce înaintează, mântuirea sufletului și a trupului, alungarea tuturor relelor, dătătorul tuturor bunătăților, nimicirea păcatului, pomul învierii, pomul vieții celei veșnice. Cei ce i ne închinăm cu credință dobândim partea lui Hristos Cel Răstignit.

Ne închinăm împreună cu ea la cuiele, la sulița, la mântuitoarea Golgota, la mormântul cel făcător de viață[4]. Ne închinăm chipului cinstitei cruci, alcătuit din orice materie, nu cinstind materia, să nu fie, ci chipul, ca un simbol al lui Hristos (Căci ce spune îngerul femeilor? Pe Iisus Nazarineanul Cel Răstignit Îl căutați[5], și Apostolul: Iar noi Îl propovăduim pe Hristos Cel Răstignit[6]), încât ne închinăm chipului crucii, dar după desființarea chipului[7] deloc nu ne mai închinăm, chiar dacă ar fi de aur sau pietre prețioase.

(Cuviosul Teognost, Tezaurul, Editura Doxologia, 2015)

[1] Cf. Sfântul Ioan Damaschin, De fide orthodoxa IV 11, ed. Kotter 84, 21-29, 40-48; PG 94, 1128-1129.

[2]Romani 8, 17.

[3] Cf. Apocalipsa 7, 3.

[4] Cf. Sfântul Ioan Damaschin, De fide orthodoxa IV 11, ed. Kotter 84, 51-72; PG 94, 1132.

[5] Marcu 16, 6.

[6] I Corinteni 1, 23.

[7] Adică dacă se strică forma crucii, dacă nu-și mai păstrează forma de cruce, nu ne mai închinăm, se referă la obiectul pur și simplu.