Se spune despre ava Sisoe că atunci când a fost să se săvârşească, șezând părinţii lânga el, faţa lui strălucea ca soarele şi le zice lor: „Iată a venit ava Antonie”. Şi după puţin timp zice: „Iată a venit corul Profeţilor”. Şi iarăşi faţa lui a strălucit şi mai mult şi a zis: „Iată a venit corul Apostolilor”. Şi a strălucit îndoit faţa lui şi iată era ca unul care vorbeşte cu altcineva.

Şi s-au rugat de el bătrânii zicând: „Cu cine vorbeşti, părinte?”. Iar el a zis: „Iată, îngerii au venit să mă ia şi mă rog ca să mai fiu lăsat să mă pocăiesc puţin”. Şi i-au zis lui bătrânii: „Nu ai trebuinţă să te pocăieşti, părinte”. Şi le-a zis lor bătrânul: „Cu adevărat, nu mă ştiu pe mine să fi pus început”. Şi au cunoscut toţi că este desăvârşit.

Şi iarăşi, deodată s-a făcut faţa lui ca soarele şi s-au temut toţi. Şi le zice lor: „Priviţi, Domnul a venit şi zice: Aduceţi-Mi vasul pustiului”. Şi îndată şi-a dat duhul. Şi s-a făcut ca fulgerul şi s-a umplut toată casa de bună-mireasmă.

(Patericul Sinaitic, Editura Deisis, Sibiu, 1995, p. 196)