Oare întotdeauna rosteşti cu evlavie şi dragoste din inimă numele cel mai presus de orice nume, cel preasfânt, preadulce, mare şi preamare, minunat şi înfricoşat, înaintea căruia se cucernicesc nenumăratele oşti îngereşti cele sfinte, cele tari cu vârtutea, prealuminoase precum fulgerul, înfricoşate şi preabineîncuviinţate la vedere, a căror înălţime este mai presus de toată asemănarea frumuseţilor pământeşti, dat fiind că ei au păzit şi păzesc în sine fără abatere şi fără stricăciune prealuminosul chip al lui Dumnezeu, după care au fost făcuţi de către Dumnezeu! Cucerniceşte-te, omule, şi poartă fără încetare în minte şi în inimă preamarele şi preadulcele nume al lui Dumnezeu şi fă toată dreptatea în toată ziua!

(Sfântul Ioan de Kronstadt, Despre tulburările lumii de astăzi, Editura Sophia, București, 2011, p. 9)