Precum încet se trece

Făclia de la sfeșnic

Așa se trece viaţa

Și vine somnul veșnic.

Să cugetăm adesea

La tainele ieșirii

Să scăpăm de frică

În ceasul despărţirii.

Să pomenim cu lacrămi

Pe cei ce-au răposat

Căci pentru noi se roagă

Și ei neîncetat.

Nădejdea să ne fie

La Cel fără de ani

Iar nu la mintea noastră

La slavă sau la bani.

Nevrednicia noastră

S-o punem mai prejos

Decât vinovăţia

Celui mai păcătos

Să nu lăsăm în minte

Vreun cuget dușmănos

Ci să urmăm iertării

Și păcii lui Hristos.

(Sfântul Ioan Iacob de la Neamț - Hozevitul, „Pentru cei cu sufletul nevoiaș ca mine...”, Editura Doxologia, Iași, 2011)