Sunt două căi pe care poate urca cineva acolo sus la Dumnezeu ca să-L înduplece să coboare și să rămână cu el. Prima cale este pocăința sinceră pe care o fac cei foarte păcătoși. Când aceștia își dau seama de marile lor căderi și se smeresc mult, Dumnezeu pentru multa lor smerenie îi iubește mult și îi înalță până la Ceruri. "Mare bucurie se face în ceruri pentru un păcătos care se pocăiește", spune Evanghelia. E firesc atunci ca și păcătoșii să-L iubească mult pe Dumnezeu, fiindcă le-a șters o datorie mare. A doua cale este atunci când omul se păstrază curat de păcatele de moarte. Se cuvine ca atunci să-I mulțumească Bunului Dumnezeu pentru că l-a păzit încă de mic copil și nu l-a lăsat să-și întineze sufletul. Astfel toată viața lui este o doxologie, iar moartea o așteaptă slăvind pe Dumnezeu, pentru că se gândește că va merge pentru totdeauna lângă Dumnezeu, Care este destinația lui.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Patimi și virtuți, traducere de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2007, pp. 198-199)