Dacă lumea nu-i decât rezultatul întâmplării de ce există boli și fenomene ciclice? de ce există menstruația ca fenomen periodic? de ce există pentru fiecare boală câte un remediu corespunzător în complexul lumii vegetale, lumii organice sau lumii anorganice? de unde vine perfecta coordonare a părților constitutive ale unui organ și perfecta coordonare funcțională a organelor unei ființe? care-i explicația fenomenului de „respingere” (cu alte cuvinte cum află celulele unui corp că noile celule absolut identice au aparținut altei unități, cum de le adulmecă drept străine? de ce există perioade de evoluție accelerată? de unde capacitatea de selectivitate a celulelor și grupurilor de celule? și acele „semne de punctuație” din codul genetic, recunoscute de biologi, tot isprăvi ale întâmplării sunt? Dar relațiile mecanice bazate pe și exprimate matematic de pătratul anumitor mărimi (distanță etc.)? Astea pentru nimic în lume nu mi le pot închipui explicate prin simpla întâmplare.

Infinita complexitate a oricărui organism și amețitoarele detalii și „finețe” de construcție nu ne mai permit – date fiind cunoștințele noastre să luăm drept probabilă ipoteza întâmplării.

(Nicolae Steinhardt, Jurnalul fericirii, Editura Mănăstirii Rohia, Rohia, 2005, pp. 334-335)