Cum deschidem ușa diavolului, fără să ne dăm seama ce facem

Cuvinte duhovnicești

Cum deschidem ușa diavolului, fără să ne dăm seama ce facem

Desfrânarea, adulterul, nebunia după bărbați, uciderile întreolaltă, și orice altceva asemănător cu acestea, pe care nu Dumnezeu – departe de noi această blasfemie! –, ci diavolul le poruncește, le sugerează și le primește, fiindcă prin ele a înrobit și înrobește tot neamul oamenilor și a făcut și își face supuși și robi lui.

Cei ce s-au născut pământești din cel pământesc au căzut până la o atât de mare neștiință a lui Dumnezeu și a poruncilor lui dumnezeiești, încât cinstea pe care trebuia să o dea lui Dumnezeu au dat-o acestei creații văzute; și au dat-o nu numai cerului și pământului și soarelui, lunii și stelelor, focului și apei și celorlalte, dar „îndumnezeind” înseși patimile cele rușinoase, pe care Dumnezeu i-a oprit nici măcar a le gândi, necum a le face, înălțându-le la rangul de „dumnezei” – o, ce nesimțire! –, s-au închinat lor. Care sunt acestea? Desfrânarea, adulterul, nebunia după bărbați, uciderile întreolaltă, și orice altceva asemănător cu acestea, pe care nu Dumnezeu – departe de noi această blasfemie! –, ci diavolul le poruncește, le sugerează și le primește, fiindcă prin ele a înrobit și înrobește tot neamul oamenilor și a făcut și își face supuși și robi lui.

(Simeon Noul Teolog, Discursuri teologice și etice – Scrieri I, Editura Deisis, p. 368)

Citește despre: