Dacă vei păcătui, omule, (zice Iov la capitolul 35) ce rău faci lui Dumnezeu? Şi de se vor înmulţi vicleşugurile tale, ce ocară îi dai? Şi iarăşi: Dacă vei săvârşi bunătăţi, ce-i trebuie de la tine?

Este Dumnezeu prea bogat, înţelept şi atotputernic, căruia înţelepciunea şi puterea nu este cu putinţă a o înmulţi sau a o împuţina. Cel ce era mai înainte ca să facă lumea, acelaşi este şi acum, nici mai mic, nici mai mare, şi nu este mai mult slăvit, de se mântuiesc oamenii şi îngerii şi-L laudă. Nici de se vor munci toţi, nu este mai puţin slăvit. Acest fel de Stăpân şi Împărat al tuturor celor ce împărătesc nu pentru nevoie sau vreo trebuinţă, ci pentru dragostea şi mila Sa nemărginită, a primit să se pogoare din cer în exilul acesta, să îmbrace trupul nostru muritor, să ridice toate datoriile şi păcatele noastre, şi să primească atâtea batjocuri şi ocări pentru dragostea noastră, şi peste toate celelalte, să primească moarte de batjocură.

O, nemărginită îndurare şi bunătate a Ta Stăpâne! Să te laude cerurile, Doamne, şi îngerii să povestească minunile Tale! Căci noi nevrednicii, neputând să aducem mulţumirea cuvenită, cu uimire şi tăcere ne minunăm de purtarea de grijă, pentru netrebnicii robii tăi, că te-ai născut Cel neînţeles de noi, te-ai tăiat împrejur la trup a opta zi, şi ai umblat pe pământ 33 de ani. Pentru mine te-ai ostenit, ai asudat, ai postit, ai lăcrimat, şi ai îndurat toate însuşirile trupului. Pentru mine ai fost pălmuit, te-au ocărât, te-au bătut, şi apoi ţi-au dat moarte necinstită şi de ocară. Cum voi putea să răsplătesc, nu zic toate facerile de bine, ci măcar o picătură mică din acel prea curat Sânge, ce ai vărsat pentru mine? Cum este cu putinţă să nu iubesc pe Acela care m-a iubit pe mine, m-a căutat cu atâta osteneală şi m-a răscumpărat? Cum pot să ascund cu tăcerea, acea mare facere de bine şi Darul darurilor şi Taina tainelor, a Jertfei fără de sânge, sfântul Dar cu care ne împărtăşim noi nevrednicii, prin care Domnul a voit să petreacă pe pământ cu oamenii ca să ni se dea în toate zilele spre hrană şi ajutor? Numai o dată s-a jertfit pe Cruce pentru noi, iar aici se jertfeşte în toate zilele, spre iertarea păcatelor noastre. Aceasta faceţi spre pomenirea mea. O, jertfă legiuită! O, pomenire de mântuire! O, ce bună mulţumire pentru această Sfântă Taină! O, pâinea vieţii, hrană prea dulce, împărătească mâncare şi mană plină de toată dulceaţa! Cine poate după cuviinţă, să te laude? Cine să te primească cu vrednicie, şi cine să te cinstească cu atâta evlavie precum se cuvine? Slăbeşte limba mea de a te lăuda după dorinţă, nici nu pot să te măresc după cum doresc şi cum se cuvine la o Mărime ca aceasta. O, nespusa Ta îngăduinţă, îndelung răbdătorule Doamne!

(Monahul Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 134-135)