O altă preocupare a Sfinților Părinți este felul în care percepem prezența patimilor în noi. Acești preacuvioși nepătimitori, înzestrați cu darul deosebirii gândurilor, analizează mișcările sufletului nostru, ajutându-ne să ne îndreptăm. Există și o altă modalitate de a simți prezența și lucrarea patimilor, vădită de felul în care reacționăm atunci când ni se reproșează ceva sau când suntem criticați de cineva; dacă întâmpinăm reproșurile cu mânie, înseamnă că „am fost biruiți [de patima respectivă]” (Avva Dorotei).

Altfel spus, supărarea produsă de unele ca acestea demonstrează atât existența patimii, cât și săvârșirea ei din voia proprie. Sfântul Talasie precizează că „în sufletele noastre se ascund patimi foarte rele, care se dau însă pe față abia când se arată lucrurile”.

(Mitropolitul Hierotheos Vlachos, Psihoterapia ortodoxă: știința sfinților părinți, traducere de Irina Luminița Niculescu, Editura Învierea, Arhiepiscopia Timișoarei, 1998, p. 304)