„Niciodată nu-i iubeşti pe cei apropiaţi ca atunci când rişti să-i pierzi” (Anton Cehov).

Îmi amintesc că într-o vreme de-a lungul arterelor rutiere cu circulaţie „furtunoasă” începuseră să apară panouri mari, cam de şase pe trei metri, dar nu pentru reclamă, ci cu rol de avertisment. Pe ele era lipită fotografia unei femei cu doi copii mici şi textul: „Eşti aşteptat acasă!”. Această acţiune urmărea să-i facă pe şoferi să se gândească la faptul că trebuie să fie extrem de prudenţi când circulă, fiindcă în caz de accident vor provoca o mare durere celor apropiaţi, ba poate se vor despărţi de ei pentru totdeauna. Un asemenea panou e ca o „frână psihologică”, ce îi opreşte pe automobilişti de la gesturi nesăbuite şi încălcarea regulilor de circulaţie.

Şi în viaţa de familie trebuie să avem asemenea semne, un sistem de frâne şi contragreutăţi care să poată păzi căsnicia noastră de gesturi necugetate. Pacea din familie e pentru familist cea mai mare valoare de pe pământ, însă ea este foarte fragilă, este foarte uşor de distrus. De aceea, în momentele dificile ale vieţii, când corabia vieţii începe să se răstoarne, este important să ne amintim care sunt cele mai importante lucruri: pacea, dragostea şi relaţiile cu cei apropiaţi.

(Pr. Pavel Gumerov, Conflictele familiale: prevenire și rezolvare, traducere din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2013, p. 95)