Maică, cum pot păstra doi soți relația de iubire la fel ca la început în zilele de azi?

Nu poți! Nu putem, oameni buni, să păstrăm ca-n prima zi și asta-i bine, pentru că ia gândiți-vă, dacă eu aș fi aceeași ca în prima zi după naștere ce-ați face cu mine? Nici n-aș putea să vorbesc, nici conferenția. Dumnezeu ne-a făcut pe noi neisprăviți și cu darul isprăvirii, cu darul desăvârșirii, ne-a zis să creștem. Și dragostea noastră din prima zi este ca un prunc, este o dragoste sensibilă, vulnerabilă, dar delicată și foarte foarte neegoistă. Pruncul nu este egoist. Pe măsură ce înaintăm în relație cu ajutorul lui Dumnezeu această dragoste trebuie să crească, să se transfigureze, să se transforme. Deci întrebarea e cum să scap de toate capcanele pe care vrăjmașul și lumea aceasta le pune în calea iubirii mele care în loc să crească cu harul lui Dumnezeu descrește sau se îmbolnăvește. Și atunci Dumnezeu o să ne răspundă la această întrebare și ne învață: rugăciunea pentru celălalt, renunțarea la gelozie, renunțarea la rivalitate, vindecarea de deprinderile nocive, violență, limbaj urât, vindecarea formelor intime de iubire, iubire trupească care este tot mai pândită astăzi de pericole să se degradeze, să devină un scop în sine.

Este cumplit să te definești prin activitatea sexuală. Identitatea ta să fie ce faci cu sexul tău. Păi sexul e darul lui Dumnezeu care face parte din trupul tău și din viața ta, dar tu ești mai mult decât atât acest sex. Deci gândiți-vă, dragostea noastră trebuie să se curețe de aceste tendințe de a transforma sexualitatea în loc al păcatului și s-o ridicăm la rangul care a fost dat de Dumnezeu, de a fi unitate în diversitate, de a fi unitate lucrătoare și creativă.

Când eram eu tânără era un cântăreț de muzică ușoară care zicea în cântecul lui: „Iubito, de ce nu ești ca-n prima zi?”. Și eu m-am supărat. După ce că ai bătut-o la cap să se schimbe, ai bătut-o poate și la trup să nu mai facă ce făcea din prima zi, acuma tot ei îi scoți ochii. Nu-ți mai place! Să renunțăm la dorința aceea bolnavă de a-l schimba noi pe celălalt. Acea iubire a apărut între voi pentru că erați diferiți și pentru că vă îmbogățeați unul pe altul prin această diversitate. Ajutați-l pe celălalt să fie el, ajutați-o pe ea să fie ea și atunci dragostea va crește, dar numai și numai cu fermentul pe care ni-L dă harul lui Dumnezeu. Și în momentele foarte grele de cădere ale dragostei dintre voi, aduceți-vă aminte că „Dumnezeu e cu voi și că face din această cădere un nou început”, cum spune părintele Zaharia. Căderea este ajungerea la o trambulină care ne ridică mai sus decât de unde eram când am căzut. Fiți eroi ai iubirii, copiii mei!

(Fragment din conferința cu tema „Familia în societatea de azi”, susținută de monahia Siluana Vlad la Casa de Cultură a Studenților din Iași, 4 octombrie 2018, organizată de ASCOR Iași. Puteți urmări înregistrarea completă a conferinței aici.)