Putem ajuta în vreun fel copiii care, odată cu înaintarea în vârstă, încep să stea deja la toată slujba, dar se plictisesc rapid, deoarece nu înţeleg multe?

Mi se pare că aceasta nu este o problemă reală, în cazul unor părinţi cu o atitudine responsabilă faţă de educaţia religioasă a copilului. (...)

Şi noi putem, lăsând la o parte lenea, oboseala, dorinţa de a încredinţa educaţia religioasă a copiilor naşilor sau profesorilor de religie, să le explicăm copiilor ce se întâmplă la slujbele din timpul anului, ce sfânt se prăznuieşte în ziua respectivă sau să povestim în cuvintele noastre pasajul din Evanghelie care se va citi la biserică duminică.

Un copil de şapte ani (vedem aceasta din comportamentul copiilor de la şcoala duminicală) învaţă fară greutate în jumătate de an toată rânduiala Liturghiei, începe să înţeleagă excelent cuvintele Heruvicului, ştie cine sunt aceia Heruvimii, cine îi închipuie în mod tainic şi ce este Vohodul Mare. Copiii înţeleg rapid toate acestea, numai că trebuie să le vorbeşti.

Problema neînţelegerii slujbelor apare la cei care sunt îmbisericiți formal şi care sunt agramați religios. Ei înşişi nu înţeleg ce se întâmplă la Liturghie, şi de aceea nu pot explica nici copiilor ce este o ectenie sau un antifon. Ei înşişi se plictisesc la slujbă. Cel care se plictiseşte nu-l va învăţa pe copilul său să stea cu interes la slujba de duminică.

Repet: copiii de şapte-opt ani se simt bine la slujbe şi sunt capabili să înţeleagă ce este mai important din Liturghie. Ce poate fi de neînţeles la Fericiri, în cuvintele canonului euharistic, care poate fi explicat în două-trei convorbiri, în cuvintele Rugăciunii Domneşti sau în rugăciunea către Născătoarea de Dumnezeu Cuvine-se cu adevărat... pe care copiii au învăţat-o deja, până la această vârstă? Toate acestea sunt doar în aparenţă complicate.

(Preot Maxim Kozlov, Familia - ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 213-214)