Cam așa, copilul meu: înălțăm lumea noastră lăuntrică spre Dumnezeu și-L chemăm. Contemplând natura, pomii, florile, păsările, albinele, marea, peștii, stelele, luna, soarele și toate creaturile minunate, ne întoarcem cu mintea spre Dumnezeu și, lăudându-L pentru toate acestea, încercăm să pricepem cât de minunate sunt și să le iubim. Și, când începem a le iubi, iubirea noastră va urca spre Creatorul nostru și, astfel, Îl vom iubi cu adevărat. Este absolut necesar să iubim creaturile, dar, încă și mai mult, pe aproapele nostru. De aceea, se cuvine să vizităm spitalele, temnițele, orfelinatele, azilurile de bătrâni etc. Atunci, iubirea noastră se va dovedi sinceră.

(Părintele Porfirie, Antologie de sfaturi și îndrumări, Traducere din limba greacă de Prof. drd. Sorina Munteanu, Editura Bunavestire, Bacău, p. 21)