Am putea să ne bucurăm de o mare pace, dacă am vrea să nu ne îndeletnicim deloc cu ceea ce zic sau fac alții și nici cu ceea ce nu ne privește. Cea mai mare și singura împotrivire este că odată robiți de patimile și poftele noastre nu facem nicio sforțare să intrăm în făgașul desăvârșit al sfinților. „Vă las pacea Mea, vă dau vouă pacea Mea, nu cum v-o dă lumea”.

Ce plăcută dulceață, ce dragoste atrăgătoare în aceste cuvinte ale lui Iisus Hristos! Sunt două feluri de păci: pacea lui Iisus și pacea lumii. Pacea lumii cuprinde: grijile, întristările, neliniștile, scârba, remușcările. Iisus grăiește: „Biruiește-te pe tine însuți!”. Înfrânează-ți poftele tale, împotrivește-te dorințelor, frângeți patimile și atunci duhul tău va fi ascultător poruncilor Lui, rămâne-va întru pacea cea nespusă, iar toate trudele vieții, suferințele, nedreptățile, prigoanele, nimic nu va tulbura pacea Lui, care întrece orice înțelegere. Amin.

(Ieromonahul Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Editura Charisma, Deva, 2006, p. 16)