Pentru ca cineva să fie neprefăcut în relațiile sale cu ceilalți, foarte mult îl ajută să aibă pentru ei întotdeauna gândul cel bun și să nu ia în serios toate cele spuse de ei. Să evite discuțiile care se fac, chipurile, pentru folos duhovnicesc, dar care aduc mai degrabă durere de cap. Să nu aștepte înțelegere duhovnicească de la oamenii care nu cred în Dumnezeu, ci mai bine să se roage pentru ei, pentru ca Acela să-i ierte și să-i lumineze.

Să vorbească fiecăruia în limba sa și să nu descopere marile adevăruri în care crede și pe care le trăiește, pentru că nu-l vor înțelege, deoarece vorbește în altă frecvență și într-o altă lungime de undă.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Viața de familie, traducere din limba greacă de Ieroschimonah Ștefan Nuțescu, Editura Evanghelismos, București, 2003, p. 174)