Și ce este înalta cugetare? A se înălţa este ca şi cum ai ocărî pe Dumnezeu pentru lucrurile Sale. Că şi în cele omeneşti, dacă cineva ar da un dar aproapelui şi apoi ar începe a se ridica împotriva lui, darurile acestuia se vor risipi şi prietenia cu aproapele o va strica. Pentru aceea, urâcios este unul ca acesta. De aceea, Domnul şi Ocârmuitorul vieţii noastre, vrând a ne face pe noi străini de această pierzătoare patimă, ne-a învăţat, zicând: „Când pe toate cele poruncite vouă le veţi face, ziceţi că robi netrebnici sunteţi” (Luca 17, 10). Iar dacă nu le-am făcut, nici robi netrebnici nu suntem vrednici a ne numi. Că mare este Domnul nostru şi mari sunt darurile Lui. Şi, ca să te înveţi că nu numai smerit a grăi ne-a învăţat pe noi Domnul, ci şi smerit a cugeta, cu lucru ne-a învăţat: „Cu fota încingându-se şi picioarele apostolilor spălându-le”. Pentru aceea zice: „Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi afla odihnă sufletelor voastre” (Matei 11, 29).

(Sfântul Efrem Sirul, Cuvinte și învățături vol. 1, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 104)