Toată amărăciunea şi mânia, grăirea spurcată şi viclenia să se depărteze de la noi. Cuvânt putred să nu iasă din gura noastră, ci totdeauna să iasă cuvânt bun, spre zidirea celor ce ascultă.

Taie îndrăzneala, înfrânează limba şi pântecele şi vei afla odihnă. Pomenirea morţii, a judecăţii şi a muncilor să nu cadă din inima ta şi vei alerga fără de poticnire pe calea lui Dumnezeu.

Liniştirea e hrana îngerilor şi făurăria tuturor virtuţilor, iar împrăştierea, grăirea în deşert şi râsurile strică tot ce zideşte liniştirea cu osteneală îndelungată şi sudoare.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Patericul Lavrei Sfântului Sava, Editura Egumenița, 2010, p. 153)