Preacuviosul Pimen cel Mare, mai înainte de a ajunge la desăvârşire, se străduia să se zidească prin sfaturile şi poveţele sfinţilor stareţi din vremea sa. El mergea pentru sfătuire la Avva losif, care se liniştea în Panefos. Odată, Pimen l-a întrebat pe Avvă: „Cum să fac când se apropie de mine poftele? Să le stau împotrivă, ori să le îngădui să intre?". Stareţul a răspuns: „Ingăduie-le să intre şi luptă-te cu ele". După ce a primit acest sfat, Pimen s-a întors în schit, unde se liniştea. Mai apoi, s-a întâmplat să vină în schit un monah oarecare din Tebaida; el le povestea fraţilor: „L-am întrebat pe Avva losif: Dacă se apropie de mine poftele, să le stau împotrivă ori să le îngădui să intre? Şi mi-a răspuns: Nicidecum nu le îngădui să intre, ci taie-le îndată". Auzind Avva Pimen ce îi spusese monahului din Tebaida Părintele losif, a mers iarăşi la el în Panefos şi i-a zis: „Avva! Eu nu am tăinuit de tine gândurile mele, dar tu mi-ai spus ceva, iar monahului din Tebaida altceva". Stareţul i-a răspuns: „Oare nu ştii că te iubesc?". „Ştiu", a răspuns Pimen. „Oare nu tu", a continuat stareţul, „mi-ai zis să îţi spun ceea ce mi-aş fi zis mie însumi? Atunci când se apropie de tine poftele şi le vei îngădui să intre, iar apoi te vei lupta cu ele, vei deveni mai iscusit. Ţi-am spus asta ca mie însumi. Dar atunci când se apropie poftele de începător, nu-i este de folos să le îngăduie; trebuie să le lepede îndată".

(Sfântul Ignatie Briancianinov, Cuvinte către cei care vor să se mântuiască, Traducere de Adrian si Xenia Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, Bucureşti, 2000, pp. 25-26)