Fiind animaţi în special de entuziasm, iau mai puţin în calcul eventualele dificultăţi cu care se vor confrunta pe cale. „Nouă nu ni se va întâmpla, pentru că ştim cum să evităm; asta este spus aşa, pentru alte cupluri; noi ne iubim suficient de mult pentru ca greutăţile exterioare să nu conteze; noi vom fi mereu îndeajuns de înţelepţi ca să ştim ce contează mai mult” – sunt doar câteva dintre gândurile care îi animă pe cei doi la început de drum şi îi pot determina să ignore întreg tabloul vieţii de familie. Dar cele două componente, bucuria şi necazul, binele şi greul, sunt în egală măsură prezente şi importate în sudarea cuplului.

Evenimente care testează solidaritatea

Este important în acest sens ca cei doi să fie capabili să trăiască orice bucurie, pe care să o descopere atât în realizările importante, cât şi în clipele mărunte şi să găsească în permanenţă motive în viaţa lor pentru care să Îi mulţumească lui Dumnezeu. Cultivarea capacităţii de a recunoaşte bucuria este cu adevărat importantă şi te ajută să îţi trăieşti propria viaţă, în loc să recurgi la modalităţi de fugă precum visarea – „ce bine ar fi dacă…., ce minunat va fi când…” sau comparaţia – „dacă am avea servicii, bani, case, copii ca ai/ale lor, am fi cu adevărat bucuroşi”. Dar aşa cum cei doi învaţă în căsătorie să trăiască şi să îşi împărtăşească împreună bucuriile, la fel de important este să stea unul lângă altul în faţa necazurilor. Şi acestea vor apărea cu siguranţă, sub forma problemelor de sănătate, solicitărilor şi tensiunilor de la locul de muncă, dificultăţilor materiale sau a conflictelor cu membrii familiei lărgite. Există perioade în viaţa fiecărei familii, în care intervin mai multe dintre aceste probleme şi provocări, punând la încercare răbdarea şi rezistenţa psihică a partenerilor şi conformându-se parcă zicalei „un necaz nu vine niciodată singur”.

Deşi par de fiecare dată altele, aceste evenimente testează cuplul sub aspectul solidarităţii celor doi, al capacităţii de înţelegere a partenerului, precum şi, nu în ultimul rând, al credinţei în Dumnezeu. Anticiparea acestor perioade şi abordarea lor cu echilibru şi înţelepciune sunt mult mai de folos decât a ne lăsa surprinşi, luaţi pe nepregătite de încercările vieţii. Este, de asemenea, benefic să ne proiectăm după intervalul de timp dificil şi să nu privim perioada stresantă ca pe un zid de netrecut sau ca pe un punct final. Cu cât vom învăţa să ne cunoaştem mai bine propriile reacţii, cât şi cele ale soţului/soţiei în situaţii de tensiune maximă, ne va fi mai uşor să păstrăm proporţiile evenimentului şi să nu îl amplificăm prin reacţie la reacţie (sunt supărată pentru că de câteva zile este obosit, tensionat şi închis în sine; sunt supărat pentru că este iritabilă în perioada aceasta şi nu îmi acordă atenţia cu care eram obişnuit).

Rugăciune, înţelegere, încurajare

Iată în continuare câteva modalităţi prin care puteţi aborda cu succes perioadele de criză din viaţa voastră:

– rugaţi-vă împreună cu soţul/soţia; statisticile au demonstrat că familiile care se roagă împreună rămân împreună. De asemenea, rugaţi-vă pentru ca partenerul/partenera să primească de la Dumnezeu înţelepciune şi energie pentru a rezolva problema cu care se confruntă;

– manifestaţi înţelegere unul faţă de celălalt. Perioadele de stres declanşează în noi reacţii bizare, care ar putea să vă pună, atât pe dumneavoastră, cât şi pe partener, în dificultate. Atitudinea blândă şi îngăduitoare poate fi un balsam care vindecă, temperează şi opreşte un potenţial conflict;

– încurajaţi-vă soţul/soţia să îşi menţină, chiar şi în perioadele stresante, activităţile şi preocupările care îi aduc bucurie. De asemenea, încurajaţi-l/-o să-şi păstreze un stil de viaţă sănătos, echilibrat, care să combine o alimentaţie sănătoasă, cu sportul şi cu odihna. Este cunoscut faptul că perioadele de stres dezechilibrează organismul sub aspect fizic şi funcţional, fapt care necesită eforturi şi perseverenţă, în scopul reechilibrării;

– alintaţi-vă soţul/soţia prin gesturi mărunte – o îmbrățișare sau mâncarea preferată – care să îi aducă bucurie în momentele dificile.

„Prin multe suferinţe se cuvine să intrăm în împărăţia cerului”

Din perspectivă duhovnicească, iată cum ar trebui să abordăm necazurile şi dificultăţile apărute în viaţa de familie: „Oamenii s-au plâns mereu de diferite suferinţe şi nenorociri şi boli… aproape toţi se plâng şi de condiţii grele. Şi nu trebuie să ne mirăm de aceasta. Viaţa prezentă nu este altceva decât pregătirea pentru cea viitoare. Precum va petrece cineva viaţa prezentă, asemenea va primi răsplata în viaţa viitoare: fie fericită, fie nefericită. Toţi creştinii, îndeosebi cei drept-credincioşi, doresc să moştenească răsplata fericită în viaţa viitoare. Iar pentru aflarea acesteia e necesar să răbdăm diferite suferinţe şi boli, potrivit celor spuse în cuvântul lui Dumnezeu: prin multe suferinţe se cuvine să intrăm în împărăţia cerului” (Sfântul Ambrozie de la Optina – Sfaturi pentru familia creştină).