- Dacă-i fumător nu-l dezleg!

- Eu îl dezleg. Dar nu spune: „Sunt fumător”, nu vorbi așa. Spune: „Am fost fumător”. Cuvântul „sunt” înseamnă continuitate. Contez pe o explicație pe care le-o dau în legătură cu gravitatea păcatului: „Îți dai seama dumneata cum lucrează ca să te distrugă, într-o formă tainică, această patimă, și te trântește când ți-e lumea mai dragă. Deci trebuie să te lași de ea, că mă pui pe mine în situația să te dezleg fals, și eu n-o fac”. Și zice: „Am înțeles, părinte!”.

- El a înțeles pe moment!

- În fața mea el hotărăște să se lase și s-ar putea ca el să nu mai greșească.

- Eu nu contez pe hotărâri spontane!

- Nici nu rămân așa fix, nu opresc pocăința lui pe loc. Sistemul meu este să fiu mai îngăduitor, dar să atac păcatul cu orice chip, și să-l pun în situația să fie și el împotrivă. Dacă el este împotrivă, este pe cale. Mila lui Dumnezeu îl ajută.

(Ne vorbește Părintele Arsenie, ediția a doua, volumul 3, Editura Mănăstirea Sihăstria, 2010, p. 74)