Atât a fost de înfricoşată patima Domnului, încât s-a cutremurat pământul, cerul s-a înspăimântat şi pietrele s-au despicat, şi pe scurt, toate lucrurile cele nesimţitoare s-au schimbat. Cum dar tu, omul cel cuvântător, te faci mai nesimţitor şi mai nemulţumitor decât zidirile, şi nu pătimeşti împreună, nici împreună suferi la patima Izbăvitorului şi Mântuitorului tău? Mândru şi neruşinat este cu adevărat acela care vede pe Domnul măririi să umble împreună cu toţi prietenii cei iubiţi ai Săi, cu atâtea necazuri şi chinuiri, şi el să stea pe tron şi să petreacă viaţa în desfătare şi odihnă. A poruncit împăratul David lui Urie când a venit de la război, să se odihnească în casa lui; iar robul cel bun şi cunoscător a zis: „Chivotul lui Dumnezeu este în cort şi robii împăratului meu dorm jos pe pământ, şi eu să mă duc în casa mea să mănânc, să beau să mă odihnesc? Nu fac aceasta, mă jur pe mântuirea împărăţiei tale”. Acest prea credincios şi bine cunoscător rob vrednic de atâta laudă, cum este omorât de nedemn! Şi cum tu, creştine, văzând astfel pe Cruce pe Stăpânul tău, nu zici asemenea şi tu? Cortul cel însufleţit şi dumnezeiesc pătimeşte dureri cumplite şi moarte, şi tu pofteşti dulceţi şi desfătări? Acest chivot care ţinea Mana ascunsă şi Pâinea îngerească, pătimeşte şi gustă oţet şi otravă pentru tine, şi tu cauţi bucate alese şi bune? Acest Chivot care avea Tablele Legii, (vistieriile înţelepciunii şi ştiinţei lui Dumnezeu se defăima, şi e numit nepriceput, şi tu cauţi cinste şi laudă? Gândeşte-te la robii lui Dumnezeu care se culcau pe jos, adică: Proorocii, Apostolii şi Mucenicii, care au petrecut cu atâtea necazuri şi pedepse această cale a surghiuniilor. Şi dacă toţi Sfinţii şi însuşi Sfântul Sfinţilor a umblat pe calea cea strâmtă şi necăjită, cum este cu putinţă a se duce cineva pe altă cale la acel loc al fericirii veşnice, decât numai... cu Crucea necazurilor? Deci, cine doreşte și pofteşte să se facă moştenitor al slavei lor, să se facă părtaş al pătimirii Lui, de voieşte să se bucure şi să împărtăşească împreună cu ei, să nu se ferească de a se răstigni împreună cu e,i să pătimească necazuri şi munci, şi aşa, printr-o vremelnică suferinţă şi necinste, se va învrednici bucuriei veşnice.

(Agapie Criteanu, Mântuirea păcătoșilor, Editura Egumenița, 2009, pp. 317-318)