O altă cale prin care putem intra în duh este răbdarea neplăcerii, a plictiselii sau durerilor suportabile din timpul rugăciunii sau a activităților. Să nu căutăm senzații tari, să nu căutăm să simțim ceva, ci să fim conștienți că stăm în fața lui Dumnezeu. Să fim cu El în ceea ce facem. Să umplem stările sufletești neplăcute cu prezența Lui prin rugăciunile: „Doamne, miluiește!”, „Maica Domnului, binecuvintează-mă!”, „Ajută-mă, Doamne!”. Să ne îndreptăm atenția la cuvintele rugăciunii și la conștiința prezenței Domnului și nu la ce simțim noi. Bucuria vine ca un dar și nu la iscodirile noastre.

(Monahia Siluana Vlad, Deschide cerul cu lucrul mărunt, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 24)