Întâlnirea are un loc central pentru rugăciune. Ea este categoria de bază a revelaţiei, fiindcă revelaţia în sine este o întâlnire cu Dumnezeu, care ne oferă o nouă viziune despre lume. Totul este întâlnire, atât în Scriptură, cât şi în viaţă, fiind atât personală, cât şi universală, unică şi exemplară.

Întâlnirea are întotdeauna doi poli: întâlnirea cu Dumnezeu şi în El cu creaţia, şi întâlnirea cu omul, în adâncimile sale înrădăcinate în voinţa creatoare a lui Dumnezeu, încordându-se către împlinire, când Dumnezeu va fi toate în toţi.

Această întâlnire este personală fiindcă fiecare dintre noi trebuie să o trăiască el însuşi, neputându-o trăi la a doua mână. Este a noastră, dar are o importanţă universală, fiindcă ea păşeşte dincolo de sinele nostru superficial şi limitat.

Această întâlnire este unică fiindcă, pentru Dumnezeu ca şi pentru fiecare persoană, atunci când avem ochi de văzut, fiecare dintre noi este unic şi irepetabil. Fiecare făptură Îl cunoaşte în felul său pe Dumnezeu. Astfel, fiecare întâlnire cu Dumnezeu, prin rugăciune, este exemplară, fiindcă firea omenească este universală, fiind şi o revelaţie a tot ceea ce este cunoscut, o revelaţie trăită personal, de fiecare om.

(Mitropolitul Antonie de Suroj, Rugăciunea care aduce roade, Editura Doxologia, 2014, pp. 28-29)