Dacă atunci când te adresezi uni sfânt te îndoieşti că îţi este aproape, sau că îţi poate asculta rugăciunea şi simţi că îţi stă inima în cumpănă, opreşte-te, sau mai bine caută, cu ajutorul Domnului nostru Iisus Hristos, să-l îndepărtezi de la tine îndată pe clevetitorul (diavolul) care şi-a făcut cuib în inima ta. Dacă îl chemi pe un sfânt cu convingere, cunoscând că îţi este aproape în Duhul Sfânt şi că îţi ascultă rugăciunea, îndată te vei simţi uşurat.

Dacă în timp ce te rogi simţi în inimă o apăsare şi o sfârşeală, să ştii că acestea vin din lipsă de sinceritate, din falsitatea şi viclenia ei, întocmai ca atunci când într-o convorbire obişnuită cu cineva nu ne simţim în apele noastre şi vorbim nesincer, fals, nu din inimă.  „Greu îţi este să loveşti în ţepuşă cu piciorul” (Faptele Apostolilor 26, 14). Fii cu inima deschisă în orice timp şi în orice loc şi vei avea pace în inimă. Dar mai cu seamă fii sincer când vorbeşti cu Dumnezeu şi cu sfinţii Săi; căci „Duhul este adevărul” (1 Ioan 5, 6).

(Sfântul Ioan de Kronstadt – Viaţa mea în Hristos, Editura Sophia, pp.73-74)