Cum să reacționăm la toanele copiilor?
Trebuie să ţinem minte că toanele copiilor copiază de obicei toanele părinţilor. Orice ai face, atunci când părinţii sunt schimbători, mama făcând din când în când nazuri cu tata sau tata purtându-se frumos într-o zi şi urât în alta sau cufundându-se în treburile sale altă dată, aceasta va influenţa şi copiii. De aceea, daca vrem să avem mai multă pace în casă din partea copiilor noştri, trebuie să luptăm în primul rând cu lipsa noastră de coerenţă în ce priveşte comportarea.
Cum poţi lupta cu toanele copiilor?
Toanele copiilor pot avea justificări diferite, iar natura acestora poate fi fiziologică sau duhovnicească. De aceea, nu se poate da un singur sfat pentru toţi, dar pentru aceasta există şi psihologia sau medicina adolescenţilor. Preotul nu poate da decât sfaturi generale în legătură cu astfel de lucruri. În primul rând, părinţii trebuie să înţeleagă că aproape nimeni nu a reuşit să crească copiii fară a fi nevoit să lupte cu toanele acestora. Astfel că nu trebuie să ne uităm la alte familii, în care ni se pare că cei mici se comportă mai frumos sau sunt mai cuminţi. (...)
Mai trebuie să ţinem minte că toanele copiilor copiază de obicei toanele părinţilor. Orice ai face, atunci când părinţii sunt schimbători, mama făcând din când în când nazuri cu tata sau tata purtându-se frumos într-o zi şi urât în alta sau cufundându-se în treburile sale altă dată, aceasta va influenţa şi copiii. De aceea, daca vrem să avem mai multă pace în casă din partea copiilor noştri, trebuie să luptăm în primul rând cu lipsa noastră de coerenţă în ce priveşte comportarea.
(Preot Maxim Kozlov, Familia – ultimul bastion: răspunsuri la întrebări ale tinerilor, traducere din limba rusă de Eugeniu Rogoti, Editura Sophia, București, 2009, pp. 253-254)
Pruncii noștri frumoși, asemenea îngerilor, trebuie să intre și ei în biserică de la vârste fragede!
Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro